Ultimul Paște înainte de 6 ani de război și 45 de ani de comunism. Cum trăiau românii Sărbătorile Pascale în anul 1939?

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Sărbătorile Pascale din anul 1939, pentru vreme de 50 de ani, au fost ultimele pe care românii le-au trăit în tihnă și liniște. Peste doar câteva luni izbucnea cel de Al Doilea Război Mondial, iar după terminarea războiului au urmat 45 de ani lungi de comunism. Dar care era atmosfera din București, dar și din țară, în preajma acelor sărbători?

În revista „Realitatea Ilustrată”, din 3 aprilie 1939, era publicat un reportaj intitulat „Paștele, tămăduitor de suflete”, care surprindea atmosfera din România acelor vremuri. Și atunci, primăvara venise mai devreme, animând atmosfera din țară.

• Urmașii lui Leonardo da Vinci dezvăluie secretele genetice ale geniului său
• Cel mai mare tezaur de monede vikinge descoperit vreodată în Norvegia

„Baba Dochia și-a scuturat cojoacele și în văzduh e zvon de viață nouă. (…) Paștele pășește pe pajiști ducând vestea Învierii. Se primenește natura și omul caută să se înnoiască, lăsând să-i pătrundă în adâncurile sufletului razele credinței sale renăscute.

La țară, acest ajun de Paști se simte pe toate cărările, în toate bordeiele care încep să înflorească sub mâinile harnicelor gospodine. Zidurile bisericilor împrăștie miros de var și la fiecare pas se simte dorința obștească a împăcării. La orașe, Paștele vine cu mai puțin alai decât Crăciunul. Și e firesc. Luminile și căldura sărbătorească a Crăciunului vin în toiul iernii. În atmosfera aceasta de feerie, Nașterea Domnului vine ca un dar izolat din ceruri, iar Moș Crăciun sosește ca o apariție din basm în toiul gerului.

De Paști, omul e covârșit de revărsarea darurilor naturii. Nu omul va putea întâmpina Învierea Domnului cu acele simboluri neîntrecute pe care le posedă natura. Această înviere universală ne copleșește pe toți, ne scoate în natură unde participam la renașterea firii.

În ajun de Paște, orașul respiră prin nădejdea vacanței. Copiii simt cum se apropie vremea când vor fi liberi și zarva așteptării stârnește școlile și casele”, relata atmosfera din preajma Sărbătorilor Pascale revista „Realitatea Ilustrată”.

În drum spre casă

Și atunci, Sărbătorile Pascale se petreceau alături de familie, iar gările erau pline de tot felul de oameni dornici să ajungă cât mai repede în sânul familiei.

„În acest Ajun de Paște, am dat peste un ucenic de prăvălie, care pleca și el în vacanță. Ședea în sala de așteptare clasa 3-a a Gării de Nord. Mic, butucos, cu mâinile tăbăcite de pitic, el ședea cuminte pe o lădița peticită care abia de-şi mai ținea balamalele. Își sprijinea bărbia de podul palmei noduroase. Nici nu baga în seamă lumea civililor şi a militarilor, care forfotea în jurul lui. (…)

În lădița lui, pe care i-a lăsat-o tata, el duce acasă, în afară de ce a agonisit, daruri pentru cei de acolo, ca mărgele colorate de sticlă pentru mama și surori, câte-o pereche pentru fiecare. Lui tata îi duce o pereche de bocanci și trei pacuri de tutun. Pentru cei din sat, le-a cumpărat câteva jucării ieftine. (…)”

Paștele în București

În Bucureşti, sosirea Sărbătorilor Pascale era vizibilă și în vitrinele magazinelor. Nu însă în toate, dar existau și magazine care prin marfa pe care o vindeau anunțau marea sărbătoare.

„Pe străzile Capitalei, vântul scutură atmosfera de rămășitele iernii. Paștele e anunțat numai în vitrinele magazinelor de coloniale care au început sa expună mărfuri pentru Sfintele Sărbători. E ciudată această rânduire, capricioasă sau nu, a pravilelor negoțului.

Există străzi care nu au decât unul două magazine al căror conținut abia îl ghicești. Sunt străzile retrase cu blocuri mici şi magazine de consum pe care le poți confunda cu farmaciile. Aceste magazine iți atrag numai privirea dar nu-ți stârnesc izvoarele salivei. Ordinea și curățenia te disciplinează pe tine cumpărător și iți insuflă mai mult stimă şi respect decât iți trezesc apetitul. Cea mai bună dovadă că așa este e nepăsarea pe care o arată acestor magazine câinii și … vagabonzii. (…)

În schimb, există străzi care de la prima cotitură te întâmpină cu un aliaj de mirosuri care te sufocă la început. Trebuie să treacă o vreme, după ce ai făcut cel puțin 50 de pași ca să începi să deslușești compoziția aliajului mirositor. Chiar fiecare magazin își are propriul buchet de miresme”.

Pacea dinaintea războiului

Precum în zilele noastre, înainte de Paște, și la finalul perioadei interbelice era forfotă mare în jurul magazinelor. „La ușă, lângă vitrina acestor prăvălii, se adună câinii atrași de departe de mirosurile pragurilor, ușilor, patronilor și vânzătorilor. Stau câinii cu sticliri în ochi și mestecă saliva. Lângă vitrine s-au adunat copii în zdrențe și vagabonzi, care iscodesc fiecare colț al vitrinei. Florărese cu buchete de viorele stau mai de o parte și sunt cu un ochi la slănină și la … câte un client. La ușa magazinelor, litere scrise cu plaivazul s-au încălecat ca să anunțe marfa de sărbători. (…)

Marfa de sărbători e descărcată în strigătele flăcăilor în halate însoțite de comentariile mute ale câinilor, de vociferarea vagabonzilor. (…) În magazin, patronul stă plecat peste un carton mare, pe care scrie cu litere mari: Miel de Paște! (…)

E ajun de Paști. Nourii zboară, se risipesc. Mai mult ca oricând e nevoie de seninul ceresc, pe care l-a vestit Mântuitorul: Pace pe pământ și intre oameni bună-învoire! Omenirea va rosti în acest an cuvintele Mântuitorului cu nădejdea că pacea va cobori pe pământul hărțuit de patimi și de neliniște”.

Pacea și liniștea aveau să mai dureze doar cinci luni de zile. La 1 septembrie 1939, Germania ataca Polonia, marcând începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Paștele nu mai avea să fie la fel nici după război, urmau 45 de ani de comunism.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce Duminica Paștelui cade într-o dată diferită în fiecare an?

Vremea de Paște în fiecare regiune din țară. Ce temperaturi anunță meteorologii?

Care este legătura Paștelui cu iepurașii și vânătoarea de ouă?

De ce aduce ouă Iepurașul de Paște? Iată care sunt originile tradiției