Carol cel Mare, primul împărat al Sfântului Imperiu Roman

Carol cel Mare (Charlemagne, 2 aprilie 748 d.Hr., Imperiul Franc – d. 28 ianuarie 814 d.Hr.,), a fost un rege al francilor care a domnit din 768 până la moartea sa, în 814.

Este considerat unul dintre cei mai importanți și influenți conducători ai Evului Mediu, în timpul domniei sale remarcându-se prin cucerirea unei părți din Europa de Vest, inclusiv Franța, Germania, Austria și Italia de astăzi.

• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani
• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?

Carol cel Mare a fost un creștin devotat și a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papa Leon al III-lea în anul 800, ceea ce a stabilit o relație strânsă între papalitate și Sfântul Imperiu Roman, care avea să dureze secole.

Important promotor al creștinismului

Odată ajuns la putere, Carol cel Mare a încercat să unească toate popoarele germanice într-un singur regat și să-și convertească supușii la creștinism. Pentru a-și îndeplini această misiune, și-a petrecut cea mai mare parte a domniei sale angajat în campanii militare. La scurt timp după ce a devenit rege, a cucerit, printre altele, longobarzii (în nordul Italiei de astăzi), avarii (în Austria și Ungaria de astăzi) și Bavaria.

A purtat o serie de bătălii sângeroase, care au durat trei decenii, împotriva saxonilor, un trib germanic de păgâni, și și-a câștigat o reputație de lider nemilos. În 782, la Masacrul de la Verden, Carol cel Mare ar fi ordonat masacrarea a aproximativ 4.500 de sași. În cele din urmă, i-a obligat pe sași să se convertească la creștinism și a declarat că oricine nu se botează sau nu urmează alte tradiții creștine va fi executat.

Susținător al artelor

Carol cel Mare era cunoscut ca fiind un patron al artelor și a încurajat dezvoltarea acestora în imperiul său. El a recunoscut importanța culturii și a educației ca fiind esențiale pentru creșterea și stabilitatea regatului său, înțelegând că promovarea învățăturii și a artei ar putea aduce prestigiu domniei sale, ar putea uni poporul său și ar putea îmbunătăți calitatea vieții supușilor săi.

Carol cel Mare a sprijinit în mod activ dezvoltarea artei în imperiul său. A reunit la curtea sa un grup de savanți și artiști, printre care se numără și celebrul savant englez Alcuin de York, pentru a promova creșterea intelectuală și artistică în regatul său. De asemenea, a comandat numeroase opere de artă, inclusiv manuscrise iluminate, sculpturi și mozaicuri, pe care le-a folosit pentru a-și decora palatul din Aachen.

Mai mult, a fost interesat în mod deosebit de promovarea artei religioase, colecționând numeroase manuscrise religioase, inclusiv a celebrei Evanghelii de Lorsch, realizată sub patronajul său. A înființat o serie de mănăstiri și biserici în tot imperiul său, care au devenit centre de învățare și producție artistică.

A susținut financiar Biserica

În rolul său de apărător zelos al creștinismului, Carol cel Mare a oferit bani și pământ Bisericii creștine și i-a protejat pe papi. Ca o modalitate de a recunoaște puterea lui Carol cel Mare și de a consolida relația sa cu Biserica, Papa Leon al III-lea l-a încoronat pe Carol cel Mare împărat al romanilor și primul conducător al vastului Sfânt Imperiu Roman la 25 decembrie 800, în Bazilica Sfântul Petru din Roma.

În calitate de Sfânt Împărat Roman, Carol cel Mare s-a dovedit a fi un diplomat talentat și un administrator abil al zonei vaste pe care o controla. El a promovat educația și a încurajat Renașterea carolingiană, o perioadă în care s-a pus din nou accentul pe erudiție și cultură.

Inovator

Carol cel Mare a instituit reforme economice și religioase. A stabilit  minusculul carolingian, o formă standardizată de scriere care a devenit mai târziu baza alfabetului tipărit european modern.

Carol cel Mare s-a remarcat și prin abilitățile sale de stateg militar, campaniile sale contribuind la răspândirea creștinismului în întreaga Europă și la unificarea continentului sub conducerea sa.

A fost cunoscut pentru reformele sale administrative și juridice, inclusiv pentru instituirea unui sistem standardizat de greutăți și măsuri și pentru codificarea sistemului juridic franc.

Un simbol al puterii și prestigiului germanic

Carol cel Mare a servit ca sursă de inspirație pentru lideri precum Napoleon Bonaparte (1769-1821) și Adolf Hitler (1889-1945), care aveau viziunea de a conduce o Europă unificată.

Napoleon Bonaparte, în special, a fost cunoscut pentru admirația sa față de Carol cel Mare. Se vedea pe sine însuși ca o versiune modernă a regelui franc și a căutat să construiască un nou imperiu european care să rivalizeze cu cel al lui Carol cel Mare. Napoleon chiar s-a încoronat ca împărat în aceeași catedrală în care a fost încoronat Carol cel Mare.

În mod similar, Adolf Hitler l-a văzut pe Carol cel Mare ca pe un simbol al puterii și prestigiului germanic. El credea că Charlemagne a creat o Europă unificată și puternică și a căutat să îi imite realizările prin propriile cuceriri și expansionism.

Carol cel Mare a murit în 814, la vârsta de 72 de ani

Cu toate acestea, este important de remarcat faptul că viziunea sa asupra unei Europe unite a fost destul de diferită față de viziunile lui Napoleon și Hitler. Carol cel Mare se vedea pe sine însuși ca un conducător creștin chemat să își răspândească credința și să își apere poporul, în timp ce Napoleon și Hitler au fost conduși de cu totul alte ideologii.

Carol cel Mare a murit în 814, la vârsta de 72 de ani, și a fost succedat de fiul său Ludovic cel Pios.

A fost înmormântat la catedrala din Aachen. În deceniile care au urmat, imperiul său a fost împărțit între moștenitorii săi, iar la sfârșitul anilor 800, acesta s-a dizolvat.

Craniul lui Charlemagne

Craniul lui Carol cel Mare și alte oase descoperite în Aachen, conform unui studiu al cercetătorilor din 2014, au stabilit că au aparținut erau unui bărbat de statură mare, decedat în jurul vârstei de 70 de ani. Partea superioară a craniului a rămas vizibilă într-un bust ornamentat din aur, adăpostit în siguranță în catedrală.

Carol cel Mare a devenit o figură legendară înzestrată cu calități mitice. În 1165, sub conducerea împăratului Frederic Barbarossa, Carol cel Mare a fost canonizat din motive politice, deși Biserica Catolică nu îi recunoaște astăzi calitatea de sfânt.

Surse:

https://www.history.com/topics/middle-ages/charlemagne

https://www.britannica.com/biography/Charlemagne

Vă mai recomandăm să citiți și:

Inelele arborilor dezvăluie motivul pentru care hunii lui Atilla au atacat Imperiul Roman

Pe vremea Imperiului Roman, Mediterana a fost mai caldă decât în orice altă perioadă

Romanii alungau spiritele morților prin magie, sugerează un mormânt străvechi

Monede romane vechi, considerate false și descoperite acum 300 de ani în Transilvania, au fost autentificate