Cercetătorii au aflat, în sfârșit, cum este sincronizat calendarul mayaș cu planetele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Calendarul mayaș este sincronizat cu mișcarea fiecărei planete pe o perioadă de 45 de ani, iar cercetătorii sunt acum tot mai aproape de a îi înțelege secretele.

Astronomia și măsurarea timpului au fost două dintre cele mai mari pasiuni ale vechilor mayași, iar noile cercetări ar fi dezvăluit în sfârșit sistemul complex care a conectat cândva acești doi piloni ai vieții mesoamericane.

Potrivit autorilor unui nou studiu, enigmaticul calendar mayaș poate fi folosit pentru a urmări mișcarea planetelor pe cerul nopții pe o perioadă de 45 de ani, rezolvând astfel o enigmă de lungă durată privind structura și funcția almanahului precolumbian emblematic.

Spre deosebire de sistemul nostru relativ simplu de zile, luni și ani, calendarul mayaș folosea o serie complexă de cicluri interconectate, cum ar fi numărătoarea sacră de 260 de zile cunoscută sub numele de Tzolk’in și calendarul secular de 365 de zile, sau Haab’.

Aceste două cicluri erau sincronizate o dată la fiecare 52 de ani, astfel dând naștere unei perioade calendaristice globale numită Runda calendaristică.

Calendarul mayaș, sincronizat cu mișcarea planetelor pe o perioadă de 45 de ani

Cu toate acestea, inscripțiile descoperite în diverse situri maya descriu un număr suplimentar de 819 zile. Analiza acestor texte glifice a dezvăluit că fiecare dată din acest ciclu era asociată cu unul dintre cele patru puncte cardinale, ceea ce înseamnă că a fost nevoie de patru runde de 819 zile – sau aproximativ nouă ani – pentru a finaliza întreaga serie.

Cunoscându-i pe mayași, cercetătorii au suspectat de mult timp că acest ciclu ar putea fi legat de perioada sinodică a planetelor, care se referă la durata de timp necesară fiecărei planete pentru a reveni în aceeași poziție pe cer, așa cum este văzută de pe Pământ.

Mercur, de exemplu, are o perioadă sinodică de 117 zile, care se potrivește perfect în 819 atunci când este înmulțită cu șapte.

Cu toate acestea, niciuna dintre perioadele sinodice ale celorlalte planete nu poate fi înmulțită pentru a obține 819, ceea ce a dus la confuzie cu privire la modul în care funcționa acest sistem calendaristic ciudat.

Inscripțiile descoperite descriu un număr suplimentar de 819 zile

Cu toate acestea, în noul lor studiu, cercetătorii subliniază că 20 de runde de 819 zile dau un total de 16.380 de zile (aproximativ 45 de ani), care pot fi împărțite perfect pentru a se potrivi cu perioada sinodică a fiecărei planete, scrie IFL Science.

De exemplu, Saturn are nevoie de 378 de zile pentru a reveni în același loc pe cer. Treisprezece dintre aceste cicluri dau, așadar, 4 914 zile, adică exact de șase ori 819 zile. Șapte reveniri ale lui Venus, între timp, coincid perfect cu cinci numărători de 819 zile, în timp ce 39 de repetări ale perioadei sinodice a lui Jupiter se potrivesc cu 19 cicluri de 819.

Marte, între timp, are o perioadă sinodică de 780 de zile. Înmulțită cu 21, rezultă un număr care este exact egal cu 20 de numărători de 819 zile. Prin urmare, autorii studiului spun că „o extindere a ciclului standard de 4 × 819 zile la 20 de perioade de 819 zile oferă un sistem calendaristic mai mare cu puncte de comparație pentru perioadele sinodice ale tuturor planetelor vizibile”.

Poate cel mai important, 16.380 este, de asemenea, un multiplu de 260, ceea ce înseamnă că 20 de runde de 819 zile se potrivesc perfect cu Tzolk’in.

Studiul este publicat în revista Ancient Mesoamerica.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mayașii au construit „primul sistem de super-autostrăzi din lume”

Scheletul unei femei mayașe de rang înalt sugerează că elita feminină ar fi luptat în războaie

O uriașă civilizație mayașă, veche de 2.000 de ani, a fost descoperită în Guatemala

Arheologii au descoperit o statuie mayașă fără cap. Ce simbolizează?