85 de ani de la moartea Reginei Maria, icoana luminoasă pentru un întreg popor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Vestea morții Reginei Maria a creat o mare emoție în rândul românilor, care au iubit-o și admirat-o. Peste societatea românească avea să se reverse un val de durere și de tristețe.

18 iulie 1938 se anunța a fi drept o zi banală de vara. Deși românii, prin buletinele informative apărute regulat în presă, erau ținuți la curent cu starea precară a sănătății Reginei Maria, vestea morții suveranei a căzut ca un trăsnet peste societatea românească.

Pentru a informa populația că Regina Maria a trecut în eternitate, ziarul „Universul” a editat în acea fatidică zi o a doua ediție, specială, ce anunța cu litere mari: „A murit M.S. Regina Maria”.

Ziarul a publicat „Comunicatul nr. 81”, prin care Ministrul Casei Regale anunța că: „Majestatea Sa Regina Maria a încetat din viață la Castelul Pelişor, azi 18 iulie 1938, la ora 17:38. La căpătâiul Augustei Bolnave se găseau: Majestatea Sa Regele (Carol al II-lea, n.a.), Alteța Sa Regală Principesa Elisabeta și Măria Sa Marele Voievod Mihai de Alba Iulia. Erau prezenţi I.P.S.S. Patriarhul Miron al României, președinte al Consiliului de Miniştri, prof. dr. Störmer, prof. dr. Hortolomei, dr. Lascăr şi dr. Iliescu”.

Imediat sub comunicatul Casei Regale, „Universul” a publicat telegrama patriarhului către toate parohiile din ţară: „Glorioasa Regină Maria a adormit întru Domnul, luni, 18 iulie, între orele 5-6. Dispun ca în toate zilele până la îngropăciune să se tragă clopotele în toate bisericile din Patriarhie şi să se facă slujbe pentru odihna sufletului în veci neuitatei Regine Mamă”.

Tot „Universul” anunța că, din ordinul ministrului de Interne, Armand Călinescu, „toate spectacolele și distracțiile publice au fost suspendate până după ziua înmormântării Reginei”.

„Am simțit cu toții în suflet golul pe care ţi-l lasă pierderea unei personalităţi cu adevărat mari”

Marele om de cultură Sextil Puşcariu a consemnat în jurnalul său șocul pe care l-a resimțit atunci când Radioul Public a anunțat moartea Reginei Maria.

„Când Radioul a anunţat vestea, pe care zvonul public o adusese mai înainte, am simțit cu toții în suflet golul pe care ţi-l lasă pierderea unei personalităţi cu adevărat mari. Lunile din urmă au fost bogate în asemenea pierderi.

Maria era Regină cu fiecare fibră a firii ei: frumoasă, majestuoasă, înțeleaptă, capabilă să pună tot ce avea mai bun pentru strălucirea țării şi binele ţării pe care o stăpânea şi pe care cred că o și iubea. Nu ca o Româncă, desigur, ci ca o Domniţă care se identifica cu ţara-i adoptivă.

Pentru noi, brănenii, pierderea ei mai are şi o latură de durere locală. Aici se simțea Ea atât de bine, în castelul din care făcuse un palat ca-n povești şi la care fantezia-i plină de talent ornamental a adăugat în fiecare an, de decenii încoace, altceva pentru ca să-l facă mai frumos. Aici, între florile grădinii care o aștepta şi-n anul ăsta, o vedeam adesea trecând, în costumu-i național, ca o minune în afară de realitate”.

„România s-a împuținat cu tot ce-i aducea ca prestigiu, ca mândrie, ca inteligență şi voință…”

Și Nicolae Iorga a fost zguduit de moartea Reginei Maria. Iată ce scria acesta la 20 iulie 1938:

„Vestea de mult așteptată, dar totuși de necrezut, a sosit. România s-a împuținat cu tot ce-i aducea ca prestigiu, ca mândrie, ca inteligență şi voinţă, ca mari şi neuitate amintiri, femeia de însușiri excepționale, care cu greu se întâlnesc în istorie, Regina Maria. Despărţirea de Dânsa, cea atât de îndurerată în came şi în spirit, este cu neputință pentru poporul românesc.

Plecată aiurea, Ea rămâne însă între noi. Rămâne ca o păstrătoare de suferinţi fără nume, cum au fost ale noastre în zilele mângâiate de Dânsa, ca amintitoarea necontenită de crunte bătălii și de sfințite izbânzi, pe care credinţa Ei, cea tare peste orice inimă omenească, le-a dominat!”.

„Consternarea a fost generală căci Regina Maria a fost iubită de toată lumea”

Zguduit de vestea morții Reginei a fost și Constantin Argetoianu, unul dintre admiratorii sinceri ai Reginei, cel care a ținut să consemneze în „Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri” virtuțiile și faptele mărețe ale Reginei din Primul Război Mondial și nu numai.

Argetoianu a ținut să descrie impactul pe care l-a resimțit societatea la auzul veștii că Regina murise:

„Consternarea a fost generală căci Regina Maria a fost iubită de toată lumea: era frumoasă şi simpatică. În anii din urmă s-a mai adăugat faţă de dânsa şi un sentiment de milă: știam cu toții că, afară de Ileana, copiii nu se purtau bine cu dânsa. Mai ales Regele, care nu i-a iertat niciodată instinctele ei de dominație şi pe Stirbei.

Regina Maria moare relativ tânără, la 62 de ani – exact la vârsta regelui Ferdinand – dar nu se poate zice că n-a trăit. A cunoscut toate îmbătările vieții, ca Regină şi ca femeie, şi a cunoscut mari mulțumiri sufletești şi pe cea mai mare dintre toate, pe aceea de a rămâne in Istorie ca o icoană luminoasă pentru un întreg popor. Partea ei la războiul nostru de întregire e mare şi oricât va fi păcătuit ca soție și ca mamă, toate i se vor ierta”.

Carol al II-lea, despre Regina Maria: „Am fost acuzat că am persecutat-o, nu e adevărat”

Și cum Constantin Argetoianu a ținut să aducă aminte despre marile neînțelegeri dintre Carol al II-lea și Regina Maria, redăm ce a ținut să menționeze fiul suveranei despre moartea mamei sale.

Carol II-lea a încercat să își justifice comportamentul pe care l-a avut cu mama sa. „Iată că s-a stins şi ea, Mama; s-a dus ultimul din vechea generație din familia noastră. Ce ființă plină de energie şi de impulsie a fost ea, ceea ce a făcut-o adesea nedreaptă, și mai ales față de mine. Atâtea legende nedrepte s-au răspândit asupra raporturilor noastre.

În anii din urmă am fost acuzat că am persecutat-o; nu e adevărat. Am fost însă obligat să iau anumite măsuri, căci ea devenise centrul de atracţiune a tuturor nemulțumiților şi frondeurilor; n-a priceput că, ca Mamă, avea dreptul de a-mi face reproșuri mie, dar n-avea dreptul de a face cor cu toţi acei care mă defăimau în faţa ei. Trebuie să mărturisesc că, de un an încoace, purtarea ei s-a îndreptat și că, adesea, mai ales în străinătate, m-a apărat”, nota regele Carol al II-lea în jurnalul său.

DESCOPERĂ.ro mulțumește pe această cale lui Dan Drăghicescu, producător asociat al filmului istoric „Maria, inima României”, pentru fotografiile incluse în acest articol.

Mai jos puteți urmări momente din culisele filmului istoric „Maria, inima României”:

Sursa: Dan Drăghicescu/YouTube

Credit foto: Arhivele Naționale ale Statelor Unite ale Americii de la Washington, cercetare efectuată de către Chainsaw Film Productions pentru filmul istoric „Maria, inima României”; producător executiv John Florescu, Trevor Poots regia-scenariu, Dan Drăghicescu producător asociat, Viorel Chesaru senior producer.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a murit Regina Maria, prima şi ultima regină a României Mari

Regina Maria și scandalul de la Coțofenești. „În vremuri de război, legile morale sunt răsturnate”

Puterile Centrale, șah la regele Ferdinand și regina Maria

1 decembrie 1918, Ferdinand I și Regina Maria revin în București. „Ne întorsesem ca Rege și Regină a tuturor românilor”