Regina Maria și scandalul de la Coțofenești. „În vremuri de război, legile morale sunt răsturnate”

Faptele petrecute la spitalul de la Coțofenești, în Primul Război Mondial, au știrbit din prestigiul celor care au fost implicați în scandalul care a zguduit România acelor vremuri. Istoriografia a reținut ulterior „Coțofeneștii” ca fiind un loc al depravării și al orgiilor sexuale practicate de medicii străini și doamnele din vârful societății românești, toate acestea petrecându-se în apropierea frontului. Din păcate, numele reginei Maria a fost târât în acest scandal.

În primăvara anului 1917, Armata Română trecea printr-un amplu proces de refacere și instruire. Peste doar câteva luni, urma să fie lansată o ofensivă împotriva trupelor Puterilor Centrale, care ocupaseră două treimi din teritoriul țării. Cum luptele se anunțau foarte grele, au fost ridicate și o serie de spitale care să trateze răniții de pe front. Din această rațiune a fost construit, de către trupele generalului Arthur Văitoianu, și spitalul de la  Coțofenești, în primăvara anului 1917.

• Bob Lazar: Zona 51 și Farfuriile Zburătoare
• 52 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte…

Spitalul era condus de soția generalului Văitoianu și avea o capacitate de 1.200 de paturi. De administrarea spitalului se mai ocupau și alte doamne din aristocrația română, precum Cella Delavrancea, Marion Racoviță, soțiile lui Grigore Filipescu și dr. Costinescu, fiicele generalului Văitoianu, etc. Regina Maria, care se implica activ în ajutorarea răniților, a fost și ea la spitalul de la Coțofenești, unde a locuit într-o căsuță din lemn, amplasată „pe un mic deal deasupra spitalului”.

La spitalul de la Coțofeneşti erau detașați și mulți medici străini, în special francezi, dar și britanici. În toamna anului 1917, încep să apară primele zvonuri despre depravările sexuale petrecute la Coțofeneşti, iar apoi scandalul va lua amploare.

„Se vorbea de adevărate orgii”

Mărturia lui Constantin Argetoianu este foarte importantă pentru a înțelege scandalul de la Coțofeneşti. Argetoianu a fost și în acea perioadă unul dintre cei mai activi politicieni și, cu siguranță, a auzit multe despre Coțofeneşti. Iată ce scrie în „amintirile” sale despre acest scandal.

„S-a povestit și s-a scris atât despre scandalurile petrecute în colonia sanitară franco-română (de la Coțofeneşti, n.r.) de pe valea Trotuşului, încât mă cred îndreptățit să spun și eu o vorbă asupra lor, deși n-am pus piciorul la Coțofenești. Adevărul adevărat e greu de deslușit. Coțofeneștii au fost falca de măgar cu care mironosiţele rămase la Bucureşti, mai ales cele care au trecut prin brațele nemților, au izbit, ele și protectorii lor, în aşa-zisele depravate de la Iași.

Trebuie să recunosc însă că, în afară de cunoscutele exagerări bucureștene postbelice, încă de pe la sfârșitul anului 1917 se răspândiseră la Iași zvonuri care nu erau menite să sporească prestigiul moralității înaltei noastre societăți. Se vorbea de adevărate orgii petrecute între medicii francezi și dame și domnișoare bine cunoscute – totul sub înalta oblăduire a majestății sale regina. Multe din eroinele acestor jocuri, în care hazardul era mai puţin amestecat decât amorul, ar fi fost, după spusele lumii, persoane din cel mai apropiat anturaj al palatului regal”, nota Argetoianu.

O anchetă controversată

Tot Argetoianu relatează faptul că generalul Alexandru Averescu, după ce a ajuns la începutul anului 1918 să conducă guvernul, a ordonat o anchetă a faptelor petrecute la Spitalul Coțofenești. O ciudățenie a acestei anchete a fost faptul că ea s-a desfășurat sub conducerea generalului Văitoianu, deoarece soția și cele două fiice ale generalului apăreau implicate în acest scandal.

„Cu simpatia faţă de ofițerii francezi care-l caracteriza, generalul Averescu, îndată ce a venit la guvern, în ianuarie 1918, a ordonat o anchetă la fața locului, dar, lucru ciudat, a însărcinat cu această anchetă tocmai pe generalul Văitoianu, ale cărui trei demoazele erau printre cele mai des citate ca fiind capul răutăților de la Cotofenești.

Voluminos, cu interogatorii și cu mărturii amănunțite, raportul generalului Văitoianu a fost bineînțeles negativ. După indulgentul părinte, nu se întâmplase în tot cursul anului 1917, la Coțofeneşti, nimic reprobabil din punct de vedere moral, căci cele câteva chefuri, prin care se serbase sosirea sau plecarea câte unui medic, nu depășiseră niciodată limitele de veselie și de bună ținută obișnuită în petrecerile tineretului.

Depoziția unui soldat care văzuse pe gaura cheii o pereche dezbrăcată și într-o pozițiune care, dacă mai lăsa ceva de dorit, nu mai lăsa nimic de ghicit nu părea întemeiată – după credința raportorului decât ca pe o încercare de răzbunare față de un medic francez cunoscut pentru severitatea sa”, relata Constantin Aregtoianu.

„Destrăbălare a fost la Cotofeneşti, dar în ce grad?”

Constantin Argetoianu a intrat în profunzimea lucrurilor ce se întâmplau în astfel de stabilimente militare. Omul politic considera că, dacă în vremuri de război legile morale sunt răsturnate, e natural ca și criteriile morale să se fie alterate.

„Pare sigur că destrăbălare a fost la Coțofeneşti, îndoiala rămâne numai asupra gradului acestei destrăbălări, şi în această privință pare că s-a exagerat mult. Dar destrăbălare n-a fost numai la Coțofenești, despre care s-a vorbit atât, destrăbălare a fost și la Pădureni, la centrul sanitar rusesc, despre care s-a vorbit mai puţin – și a fost și la Ghidigeni, și la Iași, și la Botoșani, despre care nu s-a vorbit deloc.

În timp de război, nu se pot judeca problemele de moralitate cu criteriile din timp de pace. Când toate legile morale sunt răsturnate, când oamenii aleargă după oameni să se omoare, când epidemiile și mizeria și toate privațiunile care sunt consecința lor exasperează nervii și întețesc patimile, când promiscuitatea sexurilor, impusă de împrejurări, răstoarnă barierele materiale ridicate de confortul pașnicelor civilizații, când viața și ziua de mâine par iluzii efemere – e natural ca și criteriile morale să se altereze și ca anumite acte să nu mai aibă semnificația și importanța care li se atribuie în timp normal.

Am cunoscut femei tinere și cumsecade care au făcut prostii în timpul războiului, prostii de care se minunau și ele că le săvârșiseră, o dată înapoiate în pașnica lor casă din București.

Așa văzute lucrurile, să nu ne mirăm prea mult dacă regina va fi închis ochii asupra multor fapte întâmplate și pe care nu le-ar fi putut opri. Așa au fost și cele de la Coțofenești, pe care poate nici nu le-a știut. Pe rochia ei albă, de mamă a răniților, Coțofeneștii nu pot fi o pată”, considera Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Puterile Centrale, șah la regele Ferdinand și regina Maria

Arheologii au aflat de unde provenea argintul din brățările unei regine egiptene

Filipa de Hainault, una dintre cele mai iubite regine din istoria Angliei

Scrisorile reginei Maria Stuart a Scoției din închisoare, în sfârșit descifrate