Avertismentul pe care l-a primit Carol al II-lea în aprilie 1940: URSS-ul duce în România o politică de spionaj și de propagandă de proporții „planetare”

În primăvara anului 1940, cel de-al Doilea Război Mondial intra într-o nouă fază. Germania nazistă invada Danemarca și Norvegia pentru a-și securiza transporturile de fier din Suedia, iar Uniunea Sovietică ieșea cu orgoliul și armata profund șifonate după ce a atacat Finlanda.

Însă, pentru Stalin, terminarea războiului cu Finlanda deschidea ușa pentru următoarea agresiune. De această dată, victima urma a fi România. Carol al II-lea avea să primească încă de la începutul lunii aprilie a anului 1940 numeroase avertismente asupra faptului că atenția lui Stalin se îndrepta asupra României.

• Bob Lazar: Zona 51 și Farfuriile Zburătoare
• 52 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte…

În dimineața zile de 9 aprilie 1940, întreaga lume a fost zguduită de știrea că Germania a atacat Danemarca și Norvegia.

În ciuda eforturilor, Franța și Marea Britanie nu au reușit să-l împiedice pe Hitler să ocupe cele două state.

Războiul de Iarnă și Armata Roșie

Mai spre est, Finlanda tocmai semnase, la 15 martie 1940, un tratat de pace ce oprea agresiunea sovietică. Mica armată finlandeză s-a apărat eroic și a cauzat mari pierderi Armatei Roșii. Doar superioritatea numerică și de înzestrare a făcut ca sorții războiului să încline balanța victoriei în favoarea sovieticilor.

Prestația armatei sovietice în timpul Războiul de Iarnă s-a apropiat de un dezastru. Pierderile militare sovietice au fost extrem de mari, lucru ce l-a determinat pe Stalin să înceapă un proces de modernizare a armatei și să-i repună în funcții pe ofițerii pe care tot el îi epurase politic.

În tot acest timp, Carol al II-lea executa un „balet” extrem de complicat prin care mima neutralitate în conflictul ce cuprindea tot mai mult Europa, dar și întreaga lume.      Mai mult chiar, suveranul României începea să primească tot mai multe semnale că politica lui Stalin va deveni agresivă la adresa României.

„Primejdia cea mare este masa cea enormă a Armatei Roșii”

Chiar în ziua în care Germania a atacat Danemarca și Norvegia, Carol al II-lea a avut o întâlnire cu noul atașat militar al Italiei la București. Întâlnirea e importantă deoarece acesta fusese atașat militar al Italiei la Moscova și putea oferi informații extrem de importante în ceea ce privește politica lui Stalin, dar și despre starea în care se afla Armata Roșie după confruntarea mai puțin onorantă cu micuța armata finlandeză. Veștile nu erau deloc bune pentru România.

„După-amiază (9 aprilie 1940, n.r.), am primit noul atașat militar italian, care a fost mutat de la Moscova aci. Am avut cu el o conversație extrem de interesantă. Punctul principal ce mi l-a repetat de mai multe ori și cum se exprima: `Je le souligne pas avec un, mais avec deux traits` (Subliniez aceasta nu cu una, ci cu două linii) este că U.R.S.S. duce la noi, și mai ales în Basarabia, o acțiune de spionaj și de propagandă în proporții `planetare`. Că primejdia cea mare este masa cea enormă a Armatei Roșii. Ei pot mobiliza ușor 12 000 000 de oameni perfect armați. Materialul este bun, afară de aviație, care este perimată”, nota Carol al II-lea în jurnalul său informațiile pe care le-a primit de la atașatul militar italian.

„Conducătorii sovietici nu uită niciodată scopul lor final: bolșevizarea lumii”

În ceea ce privea conducerea armatei sovietice, atașatul militar italian era de părere că acesta era slabă, dar existau semne că poate fi mult îmbunătățită, iar Stalin era urmat fără șovăire de către tineretul sovietic.

„Comandamentul este slab, dar războiul cu Finlanda a probat, în ultimele săptămâni, că este susceptibil de a se îmbunătăți, că lucrurile nu sunt așa de rele cum zic unii, că Stalin este un șef incontestabil, urmat fără șovăire de tineret.

Nimeni nu poate fi sigur de politica lui, care, cu imensa lui inteligență și completa lipsă de scrupule, o poate schimba dintr-o clipă într-alta. Rusia începe a deveni un stat național și marele merit al lui Stalin este că a redat poporului un simț patriotic, s-a adaptat vechii politici a lui Petru cel Mare şi a Caterinei. Totuși, conducătorii nu uită niciodată scopul lor final: bolșevizarea lumii.

Colonelul va preda Marelui Stat-Major (român, n.r.) tot materialul ce l-a adus și promite cea mai caldă și sinceră colaborare cu Oștirea Română”, mai nota Carol al II-lea.

„Izolată și slabă, România se anunța o pradă ușoară pentru apetiturile teritoriale ale vecinilor”

Toate aceste informații puneau într-o nouă lumină Tratatul de Neagresiune Sovieto-German semnat la 23 august 1939, de ministrul de Externe german, Joachim von Ribbentrop, și omologul său sovietic, Viaceslav Molotov. Încă de atunci, mulți oameni politici, chiar și din România, au bănuit că actul era însoțit de o împărțire a Europei.

Prinsă între Germania nazistă și Uniunea Sovietică, România era complet izolată de puterile care îi garantaseră integritatea, Marea Britanie și Franța. „Izolată și slabă, ea se anunța o pradă ușoară pentru apetiturile teritoriale ale vecinilor. Începea calvarul România”, descria situația României istoricul Florin Constantiniu.

Capitularea Franței în fața Germaniei naziste, la 22 iunie 1940, a fost urmată la doar patru zile distanță de ultimatul sovietic adresat autorităților de la București. Începea destrămarea României.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Incidentul de la Giurgiu din primăvara anului 1940. Carol al II-lea: „Asta ne mai lipsește, o luptă navală pe Dunăre”

Cum a trecut regina Maria peste poruncile ferme ale Regelui Carol I şi mai târziu a refuzat favorul lui Hitler

O poveste complicată. Cine a intermediat vizita lui Carol al II-lea la Hitler?

„Incidentul Tilea”, Germania și Carol al II-lea