O fosilă de reptilă marină polară este cea mai veche găsită vreodată în emisfera sudică

O echipă internațională de oameni de știință a identificat cea mai veche fosilă de reptilă marină polară din emisfera sudică, o vertebră de Nothosauria, descoperită pe Insula de Sud din Noua Zeelandă. Acum 246 de milioane de ani, la începutul Erei Dinozaurilor, Noua Zeelandă se afla pe coasta polară sudică a unui vast super-ocean numit Panthalassa.

Reptilele au invadat mările pentru prima dată după o extincție în masă catastrofală care a devastat ecosistemele marine și a deschis calea pentru începutul Erei Dinozaurilor acum aproape 252 de milioane de ani. Dovezi pentru acest punct de cotitură evolutiv au fost descoperite doar în câteva locuri din lume: pe insula arctică Spitsbergen, în nord-vestul Americii de Nord și în sud-vestul Chinei.

• Unul dintre medicii care au salvat vieţi la Revoluţie: „Gărzile patriotice căutau terorişti printre răniţi. Aaa,…
• Vieți marcate de lepră: conducători, poeți și un gest rar de devoțiune

Deși reprezentată de o singură vertebră, excavată dintr-un bolovan aflat într-un pârâu la poalele Muntelui Harper din Insula de Sud a Noii Zeelande, această fosilă de reptilă marină polară a adus lumină asupra înregistrărilor necunoscute anterior ale reptilelor marine timpurii din emisfera sudică.

O fosilă de reptilă marină polară schimbă tot ce se știa despre sauropterygieni

Reptilele au dominat mările timp de milioane de ani înainte ca dinozaurii să domine uscatul. Cel mai diversificat și cel mai longeviv grup din punct de vedere geologic au fost sauropterygienii, cu o istorie evolutivă ce se întinde pe peste 180 de milioane de ani. Grupul includea plesiozaurii cu gât lung, care semănau cu imaginea populară a Monstrului din Loch Ness. Nothozaurii erau strămoși îndepărtați ai plesiozaurilor. Aceștia puteau crește până la șapte metri lungime și înotau folosind patru membre, asemănătoare unor vâsle. Nothozaurii aveau cranii aplatizate cu o rețea de dinți subțiri și conici, folosiți pentru a prinde pești și calmar.

Nothozaurul din Noua Zeelandă a fost descoperit în timpul unei prospecțiuni geologice în 1978, dar importanța sa nu a fost pe deplin recunoscută până când paleontologii din Suedia, Norvegia, Noua Zeelandă, Australia și Timorul de Est și-au unit expertiza pentru a examina și analiza vertebra și alte fosile asociate.

„Nothozaurul găsit în Noua Zeelandă este cu peste 40 de milioane de ani mai vechi decât cele mai vechi fosile de sauropterygieni cunoscute anterior din emisfera sudică. Arătăm că aceste reptile marine antice trăiau într-un mediu de coastă superficial, plin de creaturi marine, în ceea ce era atunci cercul polar sudic”, explică dr. Benjamin Kear, de la Muzeul Evoluției din cadrul Universității Uppsala (Suedia), autorul principal al studiului.

Ce au reușit să afle cercetătorii studiind fosila?

Cele mai vechi fosile de nothozaur au aproximativ 248 de milioane de ani și au fost găsite de-a lungul unei centuri nordice de latitudine joasă care se întindea de la marginile nord-estice până la cele nord-vestice ale super-oceanului Panthalassa. Originea, distribuția și momentul în care nothozaurii au ajuns în aceste zone îndepărtate încă sunt subiecte de dezbatere. Unele teorii sugerează că aceștia au migrat fie de-a lungul coastelor polare nordice, fie au înotat prin căi navigabile interioare, fie au folosit curenții pentru a traversa super-oceanul Panthalassa, scrie Eurek Alert.

Noua fosilă de nothozaur din Noua Zeelandă a răsturnat acum aceste ipoteze.

„Folosind un model evolutiv calibrat temporal al distribuțiilor globale ale sauropterygienilor, arătăm că nothozaurii au apărut aproape de ecuator, apoi s-au răspândit rapid atât spre nord cât și spre sud, în același timp în care ecosistemele marine complexe s-au reconstituit după extincția catastrofală care a marcat începutul Erei Dinozaurilor”, spune Kear.

„Începutul Erei Dinozaurilor a fost caracterizat de o încălzire globală extremă, care le-a permis acestor reptile marine să prospere la Polul Sud. Acest lucru sugerează, de asemenea, că regiunile polare antice erau o cale probabilă pentru migrațiile lor globale timpurii, similar cu călătoriile epice trans-oceanice întreprinse de balenele de astăzi. Fără îndoială, există mai multe rămășițe fosile ale monștrilor marini dispăruți de mult timp care așteaptă să fie descoperite în Noua Zeelandă și în alte părți ale emisferei sudice”, spune Kear.

Studiul a fost publicat în Current Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce au descoperit arheologii după ce au studiat ceaunele din Epoca Bronzului?

Un șarpe gravat acum 2.000 de ani ar putea fi cea mai mare lucrare de artă rupestră

Moartea împăratului care ar fi incendiat oraşul celor şapte coline

O sabie vikingă cu o inscripție rară a fost descoperită la o fermă din Norvegia