Misterul „mumiei care țipă” ar fi, în sfârșit, rezolvat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În anul 1935, Muzeul Metropolitan din New York (SUA) a condus o expediție arheologică în Egipt. La Deir Elbahari, lângă Luxor, în locul unde se află vechea cetate Teba, au excavat mormântul lui Senmut, arhitect și supraveghetor al lucrărilor regale, și, se presupune, iubitul celebrei regine Hatșepsut (1479–1458 î.Hr.). Sub mormântul lui Senmut, au descoperit o cameră funerară separată pentru mama sa, Hat-Nufer, și alte rude neidentificate. Aici a început misterul mumiei „care țipă”.

Misterul mumiei „care țipă”. Aici au făcut o descoperire uluitoare: un sicriu de lemn conținând mumia unei femei în vârstă, purtând o perucă neagră și două inele cu scarabeu, unul din argint și unul din aur. Ceea ce i-a surprins pe arheologi a fost expresia mumiei: cu gura larg deschisă, ca și cum ar fi rămas blocată într-un țipăt. Au denumit-o „mumia care țipă”.

Acum, la aproximativ 2.500 de ani după înmormântarea sa, cercetătorii din Egipt au folosit cele mai avansate tehnici științifice pentru a examina „mumia care țipă” și pentru a afla mai multe despre viața și moartea sa.

Rezultatele au fost publicate în revista Frontiers in Medicine.

Misterul „mumiei care țipă”. Îmbălsămarea

„Aici arătăm că ea a fost îmbălsămată cu materiale scumpe, importate. Acest lucru, împreună cu buna stare de conservare a mumiei, contrazice credința tradițională că nerespectarea îndepărtării organelor interne ar implica o mumificare deficitară”, a declarat dr. Sahar Saleem, profesoară de radiologie la Spitalul Kasr Al Ainy din cadrul Universității Cairo (Egipt).

Până în 1998, „mumia care țipă” a fost păstrată la Școala de Medicină Kasr Al Ainy din Cairo, unde în anii 1920 și 1930 cercetătorii au studiat multe mumii regale, inclusiv pe Tutankhamon. Ulterior, ea a fost mutată la Muzeul Egiptean din Cairo la cererea Ministerului Antichităților. De la descoperirea din 1935, sicriul și inelele mumiei au fost expuse la Muzeul Metropolitan din New York.

În noul studiu, Saleem a folosit scanări CT pentru a „diseca virtual” mumia, a estima vârsta acesteia și pentru a identifica patologiile și starea de conservare.

Saleem și dr. Samia El-Merghani, au folosit tehnici avansate precum microscopie electronică de scanare (SEM), spectroscopie în infraroșu cu transformare Fourier (FTIR) și analiză de difracție a razelor X (XRD) pentru a identifica materialele folosite.

Cum arăta această persoană înainte de moarte?

Autorii au constatat că mumia era încă în stare bună, chiar și la 2.500 de ani după înmormântare. Investigația efectuată la 89 de ani după descoperirea femeii mumificate o arată dezvelită, culcată pe spate, cu picioarele întinse și mâinile împreunate deasupra zonei inghinale. Ea nu mai avea câțiva dinți, probabil pierduți înainte de moarte, deoarece existau semne de resorbție osoasă, care apare când un dinte este pierdut și cavitatea rămâne să se vindece. Alți dinți erau rupți sau prezentau semne de uzură, scrie Phys.org.

„Dinții pierduți în timpul vieții pot fi extrași. Stomatologia a apărut în Egiptul antic, Hesy Re fiind primul medic și dentist cunoscut în lume”, a spus Saleem.

Din imaginile 2D și 3D ale scanărilor CT, Saleem a estimat că „mumia care țipă” avea aproximativ 1,54 metri înălțime în viață. Din morfologia articulației dintre cele două oase pelvine, care se netezesc odată cu vârsta, imaginile CT au indicat că ea avea aproximativ 48 de ani la momentul morții. Suferea de artrită ușoară a coloanei vertebrale, evidențiată de prezența osteofitelor (pinteni osoși) pe vertebre.

Misterul „mumiei care țipă”. Peruca vopsită

Saleem nu a găsit nicio incizie de îmbălsămare, ceea ce a fost în concordanță cu descoperirea că creierul, diafragma, inima, plămânii, ficatul, splina, rinichii și intestinul erau încă prezente. Acest lucru a fost o surpriză, deoarece metoda clasică de mumificare în Noul Regat (1550–1069 î.Hr.) includea îndepărtarea tuturor acestor organe, cu excepția inimii.

Analiza FTIR a pielii sale a arătat că „mumia care țipă” a fost îmbălsămată cu ienupăr și tămâie, materiale scumpe care trebuiau importate în Egipt din zona Mediteranei de Est și din Africa de Est sau Arabia de Sud.

În plus, părul său natural fusese vopsit cu henna și ienupăr. Peruca lungă, realizată din fibre de palmier, fusese tratată cu cuarț, magnetită și cristale de albită, probabil pentru a întări șuvițele și pentru a le da culoarea neagră preferată de egiptenii antici deoarece reprezenta tinerețea.

„Aceste descoperiri susțin existența comerțului cu materiale de îmbălsămare în Egiptul antic. Expediția condusă de regina Hatșepsut a adus tămâie din Punt (posibil Somalia, Africa). Mormântul lui Tutankhamon conținea, de asemenea, tămâie și ienupăr”, a spus Saleem.

Cauza morții

Nu a fost descoperită nicio cauză evidentă a morții. Dar care este misterul „mumiei care țipă”? Raritatea materialului de îmbălsămare pare să excludă faptul că procesul de mumificare a fost realizat neglijent și că îmbălsămătorii pur și simplu au neglijat să-i închidă gura.

„Expresia facială țipătoare a mumiei din acest studiu ar putea fi interpretată drept un spasm cadaveric, sugerând că femeia a murit țipând de durere sau suferință”, a ipotezat Saleem.

Spasmul cadaveric este o formă rară de rigiditate musculară, asociată de obicei cu morți violente în condiții fizice extreme și emoții intense.

„Femeia care țipă este o adevărată ‘capsulă a timpului’ despre modul în care a murit și a fost mumificată”, a concluzionat Saleem.

Vă recomandăm să citiți și:

Cei mai faimoși gladiatori romani. Spartacus a fost singurul gladiator care nu s-a luptat în arenă

Templu ceremonial vechi de 5.000 de ani, descoperit sub o dună de nisip în Peru

Arabia Saudită antică avea comunități complexe și prospere, arată noi dovezi

Doar câteva obiecte au fost recuperate din Marea Piramidă din Giza. Care sunt acestea?