Test de cultură generală. Ce s-a întâmplat cu creierul lui Albert Einstein după moarte?

Albert Einstein, considerat unul dintre cei mai mari gânditori ai secolului al XX-lea, a murit pe 18 aprilie 1955, ca urmare a unui anevrism, în Princeton, New Jersey. Ce s-a întâmplat cu creierul lui Albert Einstein după moarte?

Deși fizicianul și-a exprimat dorința ca întregul său corp să fie incinerat, medicul care a efectuat autopsia, dr. Thomas Harvey, a avut alte planuri și a păstrat creierul lui Albert Einstein. După ce fiul lui Einstein, Hans Albert, a aflat de acest lucru, dr. Harvey l-a convins să-i permită să păstreze creierul pentru a cerceta posibile cauze biologice ale genialității lui Einstein. Astfel, un patolog fără experiență în neuroștiințe a ajuns în posesia creierului foarte râvnit. Acesta a fost doar începutul aventurii ciudate a creierului lui Einstein.

• România, într-un coșmar strategic și militar
• Strategiile complexe din zona Balcanilor: România, victimă în planurile rusești

La scurt timp după ce a intrat în posesia creierului, dr. Harvey și-a pierdut slujba de la Spitalul Princeton, unde intenționa să-și desfășoare cercetările. Cu creierul lui Einstein în bagaj, Harvey a călătorit prin Philadelphia și prin Vestul Mijlociu, inclusiv Kansas și Missouri.

Aventura avută de creierul lui Albert Einstein după moarte

Periodic, trimitea sau dăruia secțiuni din creier oamenilor de știință pentru a fi studiate, însă, în mare parte, creierul a fost ascuns în borcane în subsolul său. Deși Harvey a promis în repetate rânduri că va publica rezultatele cercetărilor, primul studiu legat de creierul lui Einstein a apărut abia în 1985, la 30 de ani după moartea acestuia, când un neurolog de la UCLA, care primise secțiuni de la Harvey, a publicat primele rezultate, relatează Britannica.

În anii 1990, Harvey s-a întors la Princeton și a donat restul creierului unui patolog de la Centrul Medical al Universității Princeton (fostul Spital Princeton) din Plainsboro, New Jersey. În decursul a 40 de ani, creierul lui Albert Einstein a călătorit prin Statele Unite, iar bucăți au fost trimise și peste hotare, însă acum a revenit în același spital unde Einstein a murit cu peste 50 de ani în urmă.

Deși Harvey a păstrat mare parte din creier pentru sine și de-a lungul anilor multe fragmente au fost returnate de oamenii de știință sau de familiile acestora, se pare că drumul creierului nu s-a încheiat. Este probabil ca unele fragmente să fie încă ascunse ca suveniruri de familie, iar unele piese sunt expuse la Muzeul Mütter din Philadelphia.

Cum este diferit creierul lui Einstein față de unul „normal”?

Scopul declarat al lui Harvey în păstrarea creierului era să dezvăluie eventualele diferențe biologice dintre creierul unui geniu precum Einstein și creierii oamenilor obișnuiți. Așadar, există ceva în creierul lui Einstein care să explice de ce a fost un geniu?

Mai multe studii au încercat să susțină că există. Un studiu publicat în 2012 a sugerat că anumite aspecte ale creierului lui Einstein sunt diferite de creierul mediu, cum ar fi o canelură suplimentară în lobul frontal, partea creierului asociată cu memoria și planificarea, printre altele. Cu toate acestea, în ciuda acestor diferențe fiziologice, nu este clar ce anume l-a făcut pe Einstein atât de strălucit.

Ar trebui studiați creierii altor sute de genii pentru a limita potențialele variabile. Forma creierului variază de la o persoană la alta, astfel încât diferențele găsite în creierul lui Einstein ar putea fi simple variații normale. Până acum, niciunul dintre studiile publicate nu a abordat acest factor esențial.

Din păcate, în ciuda „vieții sale de după moarte” prelungite, creierul lui Einstein nu a dus la descoperiri profunde cu privire la ce ar putea predispune o persoană la inteligență.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum a vrut Nicolae Ceauşescu să demoleze Gara de Nord, construită din ordinul Regelui Carol I

Arheologii excavează una dintre cele mai mari așezări neolitice din Europa

Test de cultură generală. Care este diferența dintre comunism și socialism?

Unul dintre cei mai mari savanţi din istorie. A stabilit doza optimă de otravă şi spera să creeze homunculi