Oamenii din cultura Xiaohe aveau o tradiție funerară unică în China Antică

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un studiu recent aduce o nouă lumină asupra practicilor funerare unice ale unei culturi chineze antice care își îngropa morții în bărci, în mijlocul deșertului. Cimitirul remarcabilei culturi Xiaohe le-a apărut inițial arheologilor ca o simplă colecție de bețe înfipte în nisip.

Totuși, odată ce solul a fost excavat, cimitirul a căpătat înfățișarea unei flote de bărci cu vâsle, care păreau să fi acostat pe țărm.

Cultura Xiaohe a înflorit în Bazinul Tarim, în regiunea Xinjiang de astăzi, o zonă deșertică cu râuri puțin adânci ce străbat nisipul. Mai exact, aceștia locuiau în Bazinul Tashkurgan, unde apele de vară formau oaze temporare.

Această cultură chineză din Epoca Bronzului a trăit între 1950 și 1400 î.Hr., alături de turme de vite, în condiții descrise de cercetători drept aproape onirice. În ciuda practicilor lor distincte, arheologii știu încă foarte puțin despre ei, bazându-se pe câteva morminte excepțional de bine conservate.

Un studiu publicat recent în revista Asian Archaeology a încercat să reanalizeze aceste „sicrie-canoe” în context cultural și ecologic mai larg, în speranța de a descifra mai multe dintre misterele Xiaohe.

Dr. Gino Caspari a analizat în detaliu această cultură poetică, descriind sicrie în formă de barcă, care conțin resturi umane remarcabil conservate, datorită condițiilor extrem de uscate ale regiunii. Surprinzător, stâlpii funerari seamănă cu vâsle, accentuând misterul sitului.

O tradiție funerară unică în China Antică

Deși situl a fost descoperit încă de la începutul anilor 1900, abia în anii 2000 Institutul de Arheologie din Xinjiang a început săpături ample, descoperind 167 de morminte în formă de barcă, pe lângă cele 12 inițiale. Conform Phys.org, numărul total de înmormântări ar fi putut depăși 350, multe fiind distruse în timp de eroziunea naturală.

Starea excepțională de conservare a rămășițelor — inclusiv urme de lapte și băuturi fermentate asemănătoare chefirului — l-a determinat pe Dr. Caspari să ceară o reinterpretare mai profundă a acestui sit. Practicile funerare oferă indicii valoroase despre structura socială, roluri și identitate — însă cimitirul Xiaohe nu a fost încă analizat sistematic.

Majoritatea persoanelor au fost îngropate în sicrie de lemn în formă de canoe, așezate direct în gropi săpate în nisip. Patru persoane — toate femei — au fost îngropate în scoici de lut, sugerând un statut social mai înalt.

La capătul nordic al sitului, o intrare trapezoidală construită din stâlpi și scânduri ducea într-o cameră dreptunghiulară. Deși s-au găsit cranii și piei de vite, nu s-au descoperit rămășițe umane, ceea ce ridică întrebări privind funcția exactă a acestei construcții, scrie InterestingEngineering.

Teorii mai vechi sugerau că stâlpii de la capătul sicrielor simbolizau organe sexuale. Totuși, aceste simboluri nu erau distribuite clar în funcție de sexul persoanei decedate, ceea ce menține și mai mult misterul asupra credințelor Xiaohe.

Un simbolism încă neelucidat

Pentru a avansa cercetarea, Dr. Caspari propune o nouă ipoteză, inspirată de mediul natural și cultura Xiaohe.

Studiul subliniază faptul că Bazinul Tarim era modelat de râurile și oazele sale, iar apa era sursa vieții pentru oamenii Xiaohe, care trăiau în apropierea acestor resurse vitale. Astfel, călătoria morților spre viața de apoi ar fi reflectat felul în care își trăiau și viața de zi cu zi — în bărci, pe ape.

Dr. Caspari sugerează că stâlpii funerari ar putea reprezenta vâsle sau stâlpi de acostare, care să ghideze și să ancoreze sufletul în lumea de dincolo. Deși nu a reușit să interpreteze clar toate simbolurile, aspectul lor răsturnat ar putea sugera o credință într-o lume de apoi oglindită, un concept întâlnit și în alte culturi antice.

Originile culturii Xiaohe sunt încă enigmatice. Studii de ADN mitocondrial realizate în 2010 și 2015 au arătat o moștenire maternă mixtă: siberiană, europeană/vest-asiatică și sud-asiatică — contrazicând teoriile anterioare despre izolare.

Studiile genetice mai recente, însă, au respins aceste concluzii, sugerând că Xiaohe ar putea fi o populație locală izolată genetic.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Înmormântarea alături de animalul de companie era un obicei important pentru pre-romani

O înmormântare în masă din perioada medievală dezvăluie originea unui „blocaj genetic” al evreilor așkenazi

Rămășițele unui copil dezmembrat dezvăluie o practică de înmormântare sinistră de acum 8.000 de ani

Arheologii au aflat cum era folosită o găleată bizantină rară în Anglia secolului al VI-lea