O înmormântare în masă din perioada medievală dezvăluie originea unui „blocaj genetic” al evreilor așkenazi

În 2004, muncitorii din construcții din Norwich, Marea Britanie au dezgropat rămășițe de schelete umane care au dus la un mister istoric – cel puțin 17 cadavre într-o fântână medievală aparținând unor evrei așkenazi.

Folosind dovezile arheologice, documente istorice și AND-ul, cercetătorii britanici au identificat indivizii ca fiind un grup de evrei așkenazi din timpul secolului al XII-lea. Descoperirile au fost prezentate în revista Current Biology.

• Cum a instituit Ceauşescu „starea de necesitate” ca urmare a „acţiunilor irendentise”
• O descoperire despre modul în care dinozaurii își creșteau puii schimbă tot ce știam până acum

„Au trecut peste 12 ani de când am început să căutăm cine sunt acești oameni, iar tehnologia a ajuns în sfârșit din urmă ambiției noastre”, spune geneticianul evoluționist și autorul corespondent Ian Barnes de la Muzeul de Istorie Naturală, Londra. „Principala noastră sarcină a fost să stabilim identitatea acelor indivizi la nivel etnic.”

Evreii așkenazi au un risc mai mare de a avea tulburări genetice

S-a descoperit că indivizii decedați au unele tulburări genetice, pentru care populațiile evreiești așkenazi din zilele noastre sunt expuse un risc mai mare. Tulburările genetice care sunt deosebit de frecvente la anumite populații pot apărea în timpul evenimentelor scădere masivă a populației, prin care o reducere rapidă a populației poate duce la creșteri mari ale numărului de persoane purtătoare de mutații genetice care altfel sunt rare.

Spre deosebire de alte locuri de înmormântare în masă, unde cadavrele au fost depuse într-un mod organizat, scheletele din această fântână au fost poziționate și amestecate în mod ciudat, cel mai probabil pentru că au fost depuse cu capul întâi la scurt timp după moarte. Investigațiile arheologice au raportat șase adulți și 11 copii la locul de înmormântare neobișnuit.

Cine erau cei decedați?

Împreună, aceste constatări sugerează decese în masă, cum ar fi foametea, bolile sau crima. Datarea cu radiocarbon a rămășițelor și-a plasat moartea la sfârșitul secolului al XII-lea până la începutul secolului al XIII-lea.

Printre ei, patru erau rude apropiate, inclusiv trei surori și frați – un copil cu vârsta între 5 și 10 ani, un copil între 10 și 15 ani și un adult tânăr. Analiza ADN-ului a dedus, de asemenea, că trăsăturile fizice ale rămășițelor unui băiat de până în 3 ani includ ochii albaștri și părul roșu, acesta din urmă fiind o caracteristică asociată cu stereotipurile istorice ale evreilor europeni.

„A fost destul de surprinzător că rămășițele inițial neidentificate au umplut golul istoric despre momentul în care anumite comunități evreiești s-au format pentru prima dată și despre originile unor tulburări genetice”, spune geneticianul evoluționist Mark Thomas de la University College London, citat de EurekAlert.

„Nimeni nu analizase ADN-ul antic evreiesc înainte din cauza interdicțiilor de perturbare a mormintelor evreiești. Cu toate acestea, am știut acest lucru decât după ce am făcut analizele genetice.”

După ce a aflat identitatea rămășițelor, comunitatea locală a aranjat o înmormântare oficială evreiască pentru indivizi. Barnes și Thomas spun că încă nu știu ce a cauzat direct dispariția celor 17 indivizi.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum s-au revoltat evreii după ce romanii au transformat Ierusalim într-un oraș păgân

Noi indicii arheologice despre felul în care trăiau evreii în vremea lui Iisus

Mormânt medieval dublu, găsit întâmplător într-un șanț circular

O matriță medievală cu Sfântul Gheorghe a fost găsită într-un castel din Franța