Charles Dumont, omul care a dat lumii „Non, Je Ne Regrette Rien”. „Mama mea m-a născut, dar Édith Piaf m-a adus în lume”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Charles Dumont, compozitorul care a oferit lumii „Non, Je Ne Regrette Rien”, s-a stins la 18 noiembrie 2024, la 95 de ani, iar dispariția lui a închis discret un capitol din istoria muzicii franceze, un timp în care cântecele erau trăite, nu doar ascultate, iar vocea unui artist putea cuprinde întreaga intensitate a unei vieți.

Dumont s-a născut în Cahors, Franța, la 26 martie 1929. A fost un copil al Marii Depresiuni, o perioadă plină de greutăți și incertitudine, dar în care Dumont și-a găsit sperența descoperind muzica. A descoperit pianul în copilărie și, pe măsură ce creștea, a început să compună, aproape instinctiv, primele sale melodii.

• Femeile-pilot americane care au ajutat Aliații în cel de-Al Doilea Război Mondial
• Unde practicau neanderthalienii stomatologia acum 60.000 de ani?

Și-a început cariera în anii 1950, inițial ca interpret, intenționând să se dedice jazz-ului, dintr-o fascinație pentru geniul lui Louis Armstrong (1901-1971), scrie Le Monde. S-a apucat de trompetă, pe care a studiat-o la Conservatorul din Toulouse, și a luat drumul capitalei în ideea de a se alătura orchestrei Gărzii Republicane. Dar iată că destinul a făcut în așa fel încât planurile lui Dumont să eșueze, din cauza unei operații la amigdale. După intervenția chirurgicală, a încercat să reia cântatul la instrument, însă i-a provocat hemoragii și a trebuit să renunțe la trompetă. Sub îndrumările lui Paul-Silva Hérard (1883-1961), organistul titular al bisericii Saint-Ambroise din arondismentul 11 din Paris, Charles Dumont a învățat să cânte la orgă și, inspirat de muzica stelară pe care tocmai o descoperise, s-a îndreptat spre compoziție, „scriind” pentru Dalida, Gloria Lasso, Lucienne Delyle și Cora Vaucaire, soția prietenului său textier.

În 1956, a colaborat cu Michel Vaucaire pentru a scrie „Non, je ne regrette rien”, care a fost înregistrată de Edith Piaf în 1960. Piesa nu doar că avut un succes instantaneu, devenind rapid cântecul semnătură al lui Piaf, dar a dus și la o colaborare frumoasă cu Piaf, Dumont scriind sau co-scriind mai mult de 30 de cântece pentru ea, inclusiv „Flonflons du Bal”, „Mon Dieu” și „Les Amants”.

„Deja îmi refuzase trei dintre cântecele pe care i le-am oferit”, a declarat Dumont despre Piaf în 2013. „Prin urmare, nu am vrut să revin la ea, dar Michel (n.r. Vaucaire, textierul) m-a convins”. Și, după ce i-a prezentat solistei piesa muzicală, și-a mai amintit Dumont, „M-a întrebat dacă eu sunt cu adevărat compozitorul? I-am răspuns afirmativ. După care, mi-a cerut să o cânt a treia oară, ceea ce am și făcut, iar starea ei de spirit s-a schimbat brusc. Am observat că mă privea într-un mod diferit. Mi-a spus: nu te îngrijora, tinere. Acest cântec va face înconjurul lumii, iar eu voi deschide următorul meu turneu de concerte cu el.”

Piaf a înregistrat melodia la o lună după ce a auzit-o, înainte de a o interpreta live la sala de concerte Olympia, în decembrie.

Non, Je Ne Regrette Rien, care avea să se vândă în peste 100.000 de exemplare în doar zile și peste un milion până la sfârșitul anului, a poposit șapte săptămâni pe primul loc în topurile franceze, devenind unul dintre cele mai cunoscute cântece franțuzești din toate timpurile, înregistrat în cel puțin o duzină de limbi.

Melodia, care începe cu „Nu, absolut nimic/ Nu, nu regret nimic”, descrie modul în care solista a lăsat în urmă trecutul, nemaipăsându-i de el, de tot ce a fost durere, de tot ce a fost sărăcie, de tot ce a fost suferință și asta pentru că „Ma vie, mes joies / Aujourd’hui, ça commence avec toi” („Viața mea, bucuriile mele / Astăzi, începe cu tine”).

„Asta sunt eu! Asta este viața mea”, ar fi spus Piaf despre cântecul care a făcut-o celebră în toată lumea.

Versiunile în limba engleză ale melodiei au fost înregistrate de mulți interpreți, printre care Shirley Bassey și Elaine Paige, în timp ce cântecul este, de asemenea, unul dintre preferatele Legiunii Străine Franceze și apare în numeroase filme și reclame.

După moartea lui Edith Piaf în 1963, Dumont a continuat să scrie muzică pentru alte mari nume, inclusiv Jacques Brel și Barbra Streisand, compunând, de asemenea, și cântece pentru televiziune și film ( „Trafic”, în regia lui Jacques Tati).

În anii 1970, Dumont s-a lansat într-o carieră solo, scoțând pe piață mai multe albume, susținând numeroase turnee și bucurându-se de o carieră de succes ca interpret, dar și compozitor. Ultima lui apariție pe scenă a avut loc la Paris, în anul 2019. Charles Dumont a murit la 95 de ani, la 18 noiembrie 2024.

„Mama mea este cea care m-a născut, dar Édith Piaf m-a adus în lume”, a declarat Dumont într-un interviu acordat AFP în 2015, citat de CNN. „Fără ea, nu aș fi făcut niciodată tot ceea ce am făcut, nici în calitate de compozitor, nici de interpret”.

Surse:

https://www.lemonde.fr/en/obituaries/article/2024/11/19/death-of-charles-dumont-sentimental-crooner-and-composer-of-songs-for-edith-piaf-and-dalida_6733262_15.html

https://www.bbc.com/news/articles/c5yx90y3g4go

https://edition.cnn.com/2024/11/18/entertainment/charles-dumont-death-scli-intl/index.html

https://www.theguardian.com/music/2024/nov/18/charles-dumont-composer-edith-piaf-non-je-ne-regrette-rien-dies

Vă mai recomandăm să citiți și:

James Horner, compozitorul celei mai vândute coloane sonore din istorie: „My heart will go on”

Ennio Morricone, cel mai important compozitor de muzică de film

Maurice Jarre, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film. Tatăl muzicianului Jean Michel Jarre

Jóhann Jóhannsson, unul dintre cei mai apreciați compozitori de film din ultimele decenii