Test de cultură generală. Cine a inventat cărțile de joc?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cine a inventat cărțile de joc? Cărțile de joc reprezintă un set de cartonașe numerotate sau ilustrate, folosite pentru jocuri, educație, „ghicit” sau trucuri de magie. În forma lor tradițională occidentală, acestea sunt realizate din straturi de hârtie sau carton subțire lipite împreună pentru a crea un material plat și semirigid.

Cărțile au dimensiuni uniforme și sunt suficient de mici pentru a putea fi ținute într-o singură mână, de multe ori desfăcute în evantai astfel încât simbolurile să fie vizibile. Fața fiecărei cărți conține semne distinctive, în timp ce versoul are de obicei același model pentru întregul pachet. Colțurile sunt ușor rotunjite pentru a preveni deteriorarea, iar în a doua jumătate a secolului XX au devenit populare modelele plastifiate sau chiar integral din plastic, mai rezistente la uzură.

Jocurile de cărți se bazează pe faptul că fiecare jucător își poate vedea doar propriile cărți, nu și pe cele ale adversarilor. Același principiu există și la domino sau la piesele de Mahjong. De altfel, unii istorici cred că Mahjong ar putea fi strămoșul anumitor jocuri de cărți moderne.

Cine a inventat cărțile de joc?

Așadar, cine a inventat cărțile de joc? Primele referințe la cărți de joc apar în literatura chineză din secolul al X-lea, deși nu există descrieri clare despre aspectul lor sau regulile jocurilor practicate atunci.

În Europa, cărțile de joc au apărut în anii 1370, probabil în Italia sau Spania, fiind aduse de comercianți din lumea islamică a dinastiei mameluce din Egipt. Primele pachete europene erau pictate manual și reprezentau obiecte de lux destinate aristocrației.

Popularitatea lor a crescut rapid în secolul al XV-lea, mai ales după apariția tiparului cu blocuri de lemn în Germania, care a redus semnificativ costurile de producție. Mai târziu, francezii au simplificat și mai mult designul prin utilizarea șabloanelor, apărând astfel simbolurile considerate astăzi clasice: pică (inima neagră), cupă (inima roșie), romb și treflă.

Reducerea prețului a făcut jocurile de cărți accesibile unui public tot mai larg. Spre deosebire de șah sau alte jocuri de masă limitate la doi participanți, cărțile permiteau numeroase variante pentru grupuri diferite și stiluri variate de joc, de la jocuri simple de noroc până la jocuri complexe de strategie, explică Britannica.

Un important element cultural

Cărțile de joc au devenit și un element cultural important, fiind asociate frecvent cu seducția, jocurile de noroc și viața aristocratică. Din acest motiv, autoritățile religioase și civile au condamnat deseori anumite jocuri sau chiar au interzis practicarea lor.

Guvernele au profitat și ele financiar de popularitatea cărților. În Franța secolului al XVII-lea, cardinalul Mazarin a transformat practic Palatul Versailles într-un imens centru de jocuri pentru a-i aduce bani coroanei. În alte țări, producerea cărților a devenit monopol de stat sau a fost taxată sever.

Chiar și astăzi, designul elaborat al asului de pică din unele pachete britanice amintește de vechile taxe aplicate asupra cărților de joc în secolul al XVIII-lea.

Deși tehnologia modernă a schimbat metodele de tipărire și producție, fabricarea cărților de joc a rămas o industrie specializată și extrem de competitivă. În secolul XX, multe companii tradiționale au dispărut sau au fost absorbite de producători mai mari, însă popularitatea jocurilor de cărți nu a scăzut niciodată.

Vă recomandăm să citiți și:

Descoperirea dintr-o toaletă medievală arată cât de veche este pasiunea francezilor pentru struguri

Smalțul dinților dezvăluie ce mâncau primii mesopotamieni

Un mesaj uluitor a fost găsit într-o muniție de praștie veche de 2.000 de ani

Tocmai a fost găsită o pagină pierdută din opera lui Arhimede