Brânza este un aliment foarte apreciat de către un număr uriaș de oameni, iar acest „respect” ar putea avea rădăcini foarte vechi. Asta pentru că cea mai veche brânză descoperită vreodată pare să-i fi fost destinată lumii de dincolo.
În urmă cu aproximativ două decenii, arheologii au descoperit o substanță albicioasă ciudată, răspândită pe capetele și gâturile unor mumii antice din cimitirul Xiaohe, din bazinul Tarim, în nord-vestul Chinei. Aceste corpuri din Epoca Bronzului au o vechime de aproximativ 3.300 până la 3.600 de ani și au fost îngropate într-un sol extrem de uscat și sărat, care le-a conservat în mod natural.
Încă de la început, cercetătorii au suspectat că această substanță albă ar putea fi un produs lactat fermentat, însă nu reușeau să stabilească exact ce tip. Având în vedere că se afla în morminte antice, în sicrie în formă de ambarcațiuni, și părea să fi fost plasată intenționat, arheologii au concluzionat că probabil avea rol de ofrandă funerară.
Deși nu se poate spune cu certitudine absolută, este posibil ca locuitorii din Xiaohe să le fi oferit celor decedați o resursă valoroasă și hrănitoare pentru călătoria lor către viața de apoi.
În 2014, cercetătorii chinezi au identificat pentru prima dată substanța ca fiind un tip de brânză moale, asemănătoare cu brânza de chefir. Totuși, confirmarea definitivă a venit abia după aproape un deceniu. În 2024, oamenii de știință au anunțat că au rezolvat în sfârșit misterul: era într-adevăr brânză de chefir, iar aceștia au reușit chiar să identifice bacteriile implicate în producerea ei.
Prin analizarea ADN-ului extras din mostre provenite din trei morminte diferite, cercetătorii au identificat urme genetice atât de la vaci, cât și de la capre. Spre deosebire de unele tradiții de fabricare a brânzei din Orientul Mijlociu sau Grecia, unde se amestecau diferite tipuri de lapte, locuitorii din Xiaohe foloseau separat laptele de la fiecare animal.
Analiza a evidențiat și prezența unor microorganisme precum Lactobacillus kefiranofaciens și Pichia kudriavzevii. Acestea sunt bacterii și drojdii frecvent întâlnite în culturile de chefir din prezent, adică acele combinații simbiotice de microorganisme care fermentează laptele și îl transformă în chefir, funcționând similar cu maiaua pentru pâine, explică IFL Science.
Astăzi, există două mari grupuri de bacterii Lactobacillus, unul originar din Rusia și altul din Tibet. Primul este cel mai des folosit în SUA, Japonia și Europa pentru producerea iaurtului și a brânzeturilor fermentate.
Cea mai veche brânză descoperită vreodată le-a permis cercetătorilor să urmărească evoluția acestor bacterii. S-a descoperit că Lactobacillus kefiranofaciens din eșantioanele vechi este mai apropiată de grupul tibetan, ceea ce pune sub semnul întrebării ideea că chefirul ar fi apărut exclusiv în Munții Caucazului de Nord, regiunea asociată în mod tradițional cu Rusia modernă.
Se pare că tradiția fabricării brânzei în regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei a continuat neîntrerupt încă din Epoca Bronzului.
Oamenii de știință au mai arătat că Lactobacillus kefiranofaciens și-a îmbunătățit în timp stabilitatea genetică și capacitatea de fermentare prin schimburi genetice succesive. În comparație cu formele antice, bacteriile actuale au șanse mai mici să declanșeze reacții imunitare în intestinul uman, însă acest lucru nu a fost întotdeauna valabil.
De-a lungul secolelor, aceste microorganisme par să se fi adaptat tot mai bine la organismul uman, printr-un proces continuu de evoluție și schimb genetic.
O statuie uimitoare care o înfățișează pe Atena, descoperită în Turcia
Fosilele minuscule de dinozaur au păcălit oamenii de știință timp de 20 de ani
Fragment din Iliada lui Homer, găsit în interiorul unei mumii din epoca romană