Ce au descoperit arheologii într-o toaletă din secolul al XVII-lea din Germania?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O toaletă din secolul al XVII-lea din Germania arată vechimea gâștelor cu creastă din Europa. Patru cranii de gâscă descoperite într-un fost puț de toaletă din Brandenburg, Germania, au dezvăluit o poveste arheologică neașteptată: ele le-ar putea aparține celor mai vechi gâște cu creastă identificate vreodată în înregistrările istorice.

O toaletă din secolul al XVII-lea din Germania arată vechimea gâștelor cu creastă din Europa. Craniile au fost găsite la Flecken Zechlin, la aproximativ 100 de kilometri de Berlin, într-un sit datat în secolul al XVII-lea, asociat istoric cu episcopi și aristocrați. Potrivit cercetătoarei Maaike Groot, autoare a studiului, aceste gâște ar fi putut fi crescute mai degrabă pentru expunere și prestigiu decât pentru consum.

Totuși, în ciuda aspectului lor spectaculos, păsările par să fi suferit efecte negative asupra sănătății, iar după moarte au fost aruncate alături de resturi alimentare, precum oase de pui și rață. Cele patru cranii prezentau multiple orificii neobișnuite în zona superioară a capului, iar unul dintre ele avea o gaură atât de mare (15 mm), încât o parte din os lipsea complet.

O toaletă din secolul al XVII-lea din Germania arată vechimea gâștelor cu creastă din Europa. Boala din spatele crestelor

Analizele detaliate au exclus mai multe cauze posibile, precum tăierea, mușcături de animale, infecții, paraziți sau malnutriția. Modelul găurilor semăna însă izbitor cu cel observat la rațele cu creastă, sugerând aceeași origine, scrie Phys.org.

Creasta spectaculoasă a acestor păsări este rezultatul unei mutații genetice care determină formarea unui depozit de țesut gras pe partea superioară a craniului, în timp ce osul nu se închide complet, lăsând astfel deschideri vizibile.

Deși aspectul era apreciat în mod clar în trecut, această trăsătură poate avea consecințe serioase: mortalitate ridicată înainte sau după eclozare, probleme de coordonare și chiar deficiențe de vedere sau auz. Totuși, efectele variază considerabil, iar unele animale pot trăi relativ normal în ciuda acestor anomalii.

Cercetătorii cred că și gâștele descoperite ar fi putut suferi efecte similare, deși încă nu există studii detaliate despre această variantă genetică la gâște.

De ce erau crescute aceste păsări?

Descoperirea sugerează că astfel de păsări cu creastă existau în cel puțin două regiuni din Europa de Nord în secolul al XVII-lea, iar istoria lor ar putea fi chiar mai veche, având în vedere că găinile cu creastă erau cunoscute încă din perioada romană.

Cercetătorii speră ca aceste rezultate să determine o analizare mai atentă a oaselor de păsări din siturile arheologice, deoarece fragmentele fragile sunt ușor de trecut cu vederea. În același timp, studiul aduce noi întrebări despre modul în care oamenii au selectat și modificat animalele de-a lungul istoriei pentru a obține anumite trăsături estetice.

Studiul a fost publicat în International Journal of Paleopathology.

Vă recomandăm să citiți și:

Fosilele minuscule de dinozaur au păcălit oamenii de știință timp de 20 de ani

Fragment din Iliada lui Homer, găsit în interiorul unei mumii din epoca romană

O epavă romană dezvăluie o poveste fascinantă de la Marea Adriatică de acum 2.200 de ani

Caracatițele gigantice stăpâneau oceanele acum 100 de milioane de ani