Analizele ADN schimbă tot ce știam despre practicile funerare creștine: Copiii și adulții erau îngropați împreună, deși nu erau rude

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un studiu genetic realizat pe 142 de schelete din trei cimitire medievale suedeze demonstrează că, în cazul mormintelor colective, adulții și copiii înhumați împreună nu aveau legături biologice strânse.

Descoperirea provoacă teoriile arheologice tradiționale legate de practicile funerare creștine timpurii.

Atunci când arheologii descoperă un adult și un copil îngropați în același mormânt, presupunerea firească este că privesc rămășițele unor părinți și fii sau ale unor rude biologice extrem de apropiate. Totuși, un studiu de paleogenetică publicat în Science Advances contrazice această certitudine.

Cercetătorii de la Universitatea din Stockholm au analizat ADN-ul extras din 142 de schelete descoperite în trei cimitire suedeze ce datează din secolele X–XIV.

Rezultatele au arătat că, deși mormintele comune adăposteau indivizi de același sex, aceștia nu împărtășeau aproape niciodată o înrudire biologică directă.

Descoperirea schimbă teoriile legate de practicile funerare creștine

Această practică neobișnuită reflectă, cel mai probabil, normele sociale și religioase din perioada creștinării Scandinaviei. Mai exact, copiii nebotezați nu aveau dreptul de a fi îngropați în pământ sfințit.

Arheologii sugerează că unii copii au fost așezați pe ascuns în mormântul unui adult decedat recent pentru a primi simbolic o înmormântare creștină.

În lunile de iarnă, când săparea pământului înghețat era imposibilă, trupurile erau conservate temporar, urmând să fie îngropate la comun primăvara, indiferent de legăturile de sânge.

În comunitățile medievale timpurii, gospodăriile includeau servitori, ucenici sau sclavi, scrie LiveScience.

O practică neobișnuită

Apartenența la aceeași comunitate creștină locală a fost adesea mai importantă în decizia de înhumare decât rudenia biologică.

Deși mormintele colective aparțineau unor persoane fără legături de sânge, analiza ADN a demonstrat, în paralel, că cimitirul din Västerhus a fost folosit de aceleași familii de-a lungul mai multor generații.

Un exemplu remarcabil este Lady 56, o femeie care a murit la vârsta de aproximativ 30 de ani și a fost înmormântată cu o cochilie de scoică (simbolul pelerinajului la Santiago de Compostela).

Deși părinții, fratele și fiicele ei au fost identificați în același cimitir, aceștia au fost îngropați separat, evidențiind complexitatea ritualurilor acelei epoci.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Templul unui cult rar și practici funerare necunoscute, scoase la lumină într-o necropolă etruscă

Cele mai vechi rămășițe ale oamenilor primitivi din Puerto Rico dezvăluie practici funerare din 1800 î.Hr.

Gropile funerare neolitice dezvăluie practici de război macabre

Mormintele antice dezvăluie practicile funerare ale neanderthalienilor și strămoșilor din Levant