Faraonii din laborator. Cum au pus Merneith și Tapputi bazele chimiei cu mii de ani înaintea laboratoarelor moderne

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În imaginarul colectiv, primele mari descoperiri științifice ale omenirii sunt asociate aproape exclusiv cu filosofi, preoți sau meșteșugari bărbați. Manualele de istorie au păstrat vreme îndelungată aceeași imagine: bărbații conduceau statele, ridicau templele și puneau bazele cunoașterii.

Descoperirile arheologice și reinterpretarea unor texte foarte vechi aduc în discuție și alte variante.

Cu aproape cinci mii de ani în urmă, în Egipt și Mesopotamia, două femei apar în contexte care aveau legătură directă cu unele dintre cele mai sofisticate tehnologii ale epocii. Una este Merneith, considerată de mulți egiptologi prima femeie-conducător a Egiptului dinastic. Cealaltă este Tapputi-Belatekallim, prima persoană cunoscută din istorie al cărei nume apare într-un text ce descrie un procedeu chimic.

Ele nu au lucrat în laboratoare așa cum le înțelegem în prezent. Însă activitatea lor se desfășura în locurile unde se produceau parfumuri, uleiuri rituale, pigmenți, rășini și amestecuri utilizate în medicină, ceremonii religioase și conservarea corpurilor, domenii care aveau să stea la baza dezvoltării ulterioare a chimiei.

Merneith, femeia care a condus unul dintre primele state din lume

În jurul anului 2900 î.Hr., Egiptul traversa una dintre cele mai importante perioade din istoria sa timpurie. Primele dinastii consolidau un stat unificat, iar administrația regală începea să controleze producția, comerțul și marile proiecte ale regatului. Și în acest context apare Merneith.

Timp de aproape un secol, egiptologii au considerat-o doar soția regelui Djet și mama faraonului Den. Totuși, descoperirile de la Abydos au schimbat această perspectivă.

Mormântul ei este comparabil ca dimensiuni și prestigiu cu cele ale faraonilor din Prima Dinastie. Complexul funerar este înconjurat de zeci de morminte secundare, rezervate în mod tradițional membrilor curții regale, iar numele ei apare pe sigilii oficiale alături de cele ale conducătorilor Egiptului.

Din aceste motive, numeroși specialiști consideră că Merneith nu a fost doar regentă, ci este foarte posibil să fi exercitat efectiv autoritatea regală într-o perioadă de tranziție.

Atelierele regale, locul unde se întâlneau politica și tehnologia

În Egiptul timpuriu nu exista o separare clară între religie, administrație și ceea ce astăzi am numi cercetare tehnologică. Palatul și templele coordonau ateliere specializate în prelucrarea metalelor, fabricarea ceramicii, producerea uleiurilor parfumate, prepararea rășinilor și realizarea pigmenților utilizați în ritualuri.

Toate aceste activități necesitau cunoștințe practice surprinzător de sofisticate. Meșteșugarii experimentau temperaturi diferite de ardere, combinau minerale și plante, foloseau săruri naturale și rășini importate și dezvoltau procedee care aveau să fie perfecționate de-a lungul următoarelor milenii.

Analizele chimice efectuate asupra unor vase descoperite în morminte din această perioadă au identificat urme de uleiuri vegetale, rășini de conifere, grăsimi animale și alte substanțe folosite atât în ritualuri, cât și în conservarea corpurilor.

Nu există dovezi că Merneith a supravegheat personal aceste procese. Totuși, dacă a exercitat într-adevăr autoritatea regală, a condus instituțiile care administrau unele dintre cele mai importante resurse tehnologice ale Egiptului timpuriu.

În acele ateliere se prelucrau metalele, se preparau rășini și uleiuri aromatice, se produceau pigmenți și obiecte rituale. Erau locuri în care experiența practică, observația și experimentul se întâlneau cu religia și politica. Într-o epocă în care asemenea cunoștințe erau concentrate în jurul palatului și al templelor, controlul lor reprezenta una dintre bazele puterii regale.

O femeie al cărei nume apare într-o rețetă chimică

Dacă Merneith este asociată cu administrarea unuia dintre cele mai vechi state organizate din lume, Tapputi-Belatekallim este legată direct de primul text cunoscut care descrie un procedeu chimic.

Numele lui Tapputi-Belatekallim apare pe o tăbliță cuneiformă babiloniană datată în jurul anului 1200 î.Hr. Textul nu impresionează prin dimensiuni, ci prin conținut. El consemnează, pas cu pas, prepararea unor substanțe aromatice, de la încălzirea amestecurilor până la filtrarea și purificarea lor repetată. Pentru istoricii chimiei, acesta este unul dintre cele mai vechi texte care descriu nu doar ce se obținea, ci și cum se obținea.

Astfel de procedee nu aparțineau încă chimiei moderne, dar nici nu erau simple rețete empirice. Ele ilustrează începuturile unei cunoașteri practice construite prin observație, încercări repetate și transmiterea atentă a experienței, una dintre tradițiile tehnice care aveau să contribuie, multe secole mai târziu, la dezvoltarea chimiei.

Mai mult decât parfumuri

Multă vreme, Tapputi a fost descrisă simplu drept „parfumieră”.

Traducerea este corectă doar parțial. Titlul său, Belatekallim, este interpretat de numeroși asiriologi drept o funcție administrativă în cadrul palatului regal, iar substanțele pe care le prepara aveau utilizări mult mai largi decât simpla cosmetizare.

În Mesopotamia, uleiurile aromatice erau folosite în ceremonii religioase, în ritualurile de consacrare a conducătorilor, în tratamente medicale și pentru conservarea unor materiale organice.

Prepararea lor presupunea controlul atent al temperaturii, utilizarea diferiților solvenți disponibili la acea vreme și repetarea unor procese de filtrare și purificare. Din acest motiv, numeroși istorici ai științei o consideră prima persoană identificată nominal într-un text care descrie în mod explicit un procedeu de preparare cu caracter chimic.

Cum se transmitea cunoașterea înainte de apariția universităților

Atât în Egipt, cât și în Mesopotamia, cunoașterea tehnică nu era accesibilă publicului. Rețetele pentru prepararea uleiurilor, pigmenților, rășinilor sau aliajelor metalice reprezentau resurse strategice, transmise într-un cerc restrâns de specialiști aflați în serviciul palatului sau al templelor. Istoricii consideră că multe dintre aceste cunoștințe se transmiteau prin ucenicie, iar documentele scrise consemnau doar o parte dintre proceduri. Experiența practică avea o importanță cel puțin la fel de mare ca textul însuși.

Această combinație dintre observație, experiment și repetarea controlată a unor procese reprezintă una dintre caracteristicile care apropie protochimia antică de metoda experimentală dezvoltată mult mai târziu.

Chimia înainte de chimie

Astăzi folosim cuvântul „chimie” pentru a descrie o disciplină științifică bine definită, bazată pe metode experimentale și teorii elaborate.

În Antichitate, granițele dintre medicină, metalurgie, cosmetică și religie nu existau. Același atelier putea produce parfumuri pentru ritualuri religioase, unguente medicinale, pigmenți utilizați în decorarea templelor și substanțe folosite la conservarea corpurilor.

Din perspectiva cercetătorilor contemporani, toate aceste activități implicau procese chimice: extracția compușilor din plante, dizolvarea și amestecarea substanțelor, controlul temperaturii, evaporarea lichidelor, oxidarea metalelor sau utilizarea sărurilor minerale.

Nu este întâmplător faptul că multe dintre marile descoperiri ale chimiei medievale și moderne își au rădăcinile în tehnici dezvoltate cu mii de ani înainte în Egipt și Mesopotamia.

De ce au rămas aceste femei aproape necunoscute

Istoria timpurie este fragmentară. În cazul lui Merneith, lipsesc texte care să descrie direct activitatea sa politică, iar interpretările se bazează în principal pe descoperirile arheologice și pe comparația cu mormintele celorlalți conducători ai Primei Dinastii.

În cazul lui Tapputi, informațiile provin aproape exclusiv din câteva tăblițe cuneiforme și din interpretarea termenilor utilizați de scribii babilonieni.

Această lipsă de surse explică de ce multe dintre aceste personaje au rămas mult timp în umbra unor figuri istorice mai bine documentate.

În ultimele decenii însă, dezvoltarea arheologiei biomoleculare, a analizelor chimice asupra reziduurilor organice și reevaluarea documentelor antice au permis istoricilor să reconstruiască mai fidel rolul unor femei despre care se știa foarte puțin.

Mai mult decât o poveste despre femei

Importanța lui Merneith și Tapputi depășește istoria rolului femeilor în Antichitate. Ele ilustrează un moment fundamental din evoluția civilizației: perioada în care cunoașterea practică începea să fie organizată, transmisă și aplicată sistematic în folosul statului.

Primele experimente asupra metalelor, rășinilor, plantelor aromatice și mineralelor nu urmăreau înțelegerea naturii în sensul modern al cuvântului. Ele aveau scopuri concrete: construirea unor arme mai eficiente, conservarea corpurilor, tratarea bolilor, pregătirea ritualurilor religioase sau producerea bunurilor de prestigiu.

Merneith și Tapputi nu au lucrat în laboratoare moderne și nu au formulat teorii științifice. Cu toate acestea, istoriile lor arată că începuturile cunoașterii experimentale au fost mai diverse decât s-a crezut mult timp și că unele dintre cele mai vechi dovezi ale acestei tradiții poartă numele unor femei.

Știați că?

Merneith este una dintre puținele femei din Prima Dinastie egipteană care a fost înmormântată într-un complex funerar comparabil cu cele ale faraonilor de la Abydos.

Numele lui Tapputi-Belatekallim apare pe o tăbliță cuneiformă datată în jurul anului 1200 î.Hr., considerată unul dintre cele mai vechi documente care descriu un procedeu chimic.

Analizele moderne ale reziduurilor descoperite în vase egiptene vechi de peste 4.500 de ani au identificat amestecuri complexe de rășini, uleiuri vegetale, ceară și grăsimi animale utilizate în ritualuri și în conservarea corpurilor.

Tehnici precum filtrarea, evaporarea și extracția erau folosite în Orientul Apropiat cu peste un mileniu înainte de apariția marilor tratate de alchimie din perioada elenistică.

Surse:

https://www.univie.ac.at/en/news/detail/5000-year-old-wine-for-egyptian-queen

https://www.nature.com/articles/s41586-022-05663-4

Vă mai recomandăm să citiți și:

O fosilă de maimuță din Egipt, veche de 17 milioane de ani, ar putea rescrie originile umane

Arheologii au descoperit un templu egiptean antic perfect circular. Cum ar fi fost folosit?

Un monument egiptean din piatră care înfățișează un împărat roman în rolul unui faraon a fost descoperit în Luxor

Un eveniment de acum 4.200 de ani ar fi contribuit la prăbușirea Vechiului Regat Egiptean