O rocă cu gravuri ciudate este o uriașă „hartă de comori”, spun arheologii

O rocă cu gravuri ciudate ce a rămas în mare parte nestudiată timp de 4.000 de ani este acum considerată o „hartă de comori” de către arheologi, care o folosesc pentru a căuta situri antice din nord-vestul Franței.

O rocă cu gravuri ciudate, așa-numita piatră Saint-Belec, a fost recunoscută drept cea mai veche hartă a Europei de către cercetători în 2021 și, de atunci, aceștia au lucrat pentru a înțelege gravurile sale: atât pentru a-i ajuta să dateze placa, cât și pentru a redescoperi monumentele pierdute.

• „Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România în Primul Război Mondial
• Epava unei nave portugheze, capturată de pirați acum 300 de ani, a fost descoperită lângă Madagascar

„Folosirea hărții pentru a încerca să găsim situri arheologice este o abordare excelentă. Nu lucrăm niciodată așa”, a spus Yvan Pailler, profesor la Universitatea din Bretania de Vest (UBO, din Franța).

O rocă cu gravuri ciudate ar putea duce la o mulțime de descoperiri

Siturile antice sunt descoperite mai frecvent folosind echipamente radar sofisticate, fotografii aeriene sau accidental în orașe, atunci când sunt săpate fundațiile pentru clădiri noi. „Este o hartă a comorilor”, a spus Pailler.

Dar echipa abia își începe vânătoarea de comori. Harta antică marchează o zonă de aproximativ 30 pe 21 de kilometri, iar colegul lui Pailler, Clement Nicolas, de la institutul de cercetare CNRS (Franța), a spus că ar trebui să cerceteze întregul teritoriu și să facă referințe la marcajele de pe piatră. Munca ar putea dura 15 ani, a spus el.

Nicolas și Pailler au făcut parte din echipa care a redescoperit placa în 2014; aceasta a fost descoperită inițial în 1900 de un istoric local care nu a înțeles semnificația ei. Experților francezi li s-au alăturat colegii din alte instituții din Franța și din străinătate când au început să decodeze misterele acesteia.

„Au fost câteva simboluri gravate care au avut sens imediat”, a spus Pailler.

În denivelările grosiere și liniile plăcii, ei puteau vedea râurile și munții Roudouallec, parte a regiunii Bretagne, la aproximativ 500 de kilometri vest de Paris. Cercetătorii au scanat piatra și au comparat-o cu hărțile actuale, găsind o potrivire de aproximativ 80%, notează Science Alert.

„Încă mai avem de identificat toate simbolurile geometrice, legenda care le însoțește”, a spus Nicolas.

Placa este marcată cu adâncituri minuscule, despre care cercetătorii cred că ar putea indica movile funerare, locuințe sau depozite geologice. Descoperirea semnificației lor ar putea duce la un întreg potop de noi descoperiri.

Piatra a fost la un pas de a fi pierdută

Dar mai întâi, arheologii și-au petrecut ultimele săptămâni săpând la locul unde a fost descoperită inițial piatra, loc despre care Pailler a spus că este unul dintre cele mai mari locuri de înmormântare din Epoca Bronzului din Bretania.

„Încercăm să contextualizăm mai bine descoperirea, să avem o modalitate de a data placa”, a spus Pailler.

Ultima lor săpătură a scos deja o mână de fragmente nedescoperite anterior din piatră. Piesele au fost aparent rupte și folosite ca zid de mormânt, ceea ce Nicolas sugerează că ar putea semnifica dinamica schimbătoare a puterii așezărilor din Epoca Bronzului.

Zona acoperită de hartă corespunde probabil unui regat antic, posibil unul care s-a prăbușit în revolte. „Piatra gravată nu mai avea sens și a fost condamnată să fie spartă și folosită ca material de construcție”, a spus Nicolas.

Vă recomandăm să citiți și:

Specia umană a fost la un pas de extincție în urmă cu 900.000 de ani

Cranii deformate și decapitări ritualice, găsite la o piramidă mayașă din Mexic

Monedă romană de argint, dezgropată de un copil de 8 ani la locul de joacă

Cum își îngropau oamenii din Epoca de Piatră morții?