Prima pagină Lumea digitala

Internet2 - repede, tot mai repede

Mihai Dragnea 08.14.2007 | ● Vizualizări: 312
Internet2 repede, tot mai repede     Internet2 + zoom
Galerie foto (1)

Pentru internet, secolul vitezei abia incepe! Si nu este vorba despre o dublare sau o triplare a vitezei cu care navigam astazi in mod obisnuit, ci de o crestere a acesteia de zeci de mii de ori. Pentru a intelege mai bine situatia, sa ne imaginam ca, in timpul necesar citirii acestor prime randuri, copiii nostri conectati la internetul viitorului vor putea descarca un fisier de marimea filmului Matrix, la calitate DVD.

Incepeti sa simtiti diferenta, nu-i asa? Daca un utilizator de internet ar incerca astazi, cu un modem de 56 K, sa realizeze un download al Matrix-ului, i-ar trebui 171 de ore – sau 25 de ore prin cablu TV, la 256 Kbps. In internetul de maine, durata acestei ope­ra­tii se va reduce la doar 30 de secunde.

Reteaua retelelor
Acest salt tehnologic aproape incredibil deschide portile unui viitor pe care in anul 1990 l-am fi catalogat fara rezerve drept science fiction. Totusi, sunt motive temeinice sa credem in acest viitor, fie si daca ne gandim ca actualmente a devenit deja operationala o retea numita Internet2, care permite transmiterea de date cu 2,4 gigabiti pe secunda (Gbps) – de 45.000 de ori mai repede decat un modem de 56 K.

Inaugurat in 1996 in SUA si administrat de Corporatia Universitara pentru Dezvoltare Avansata a Internetului (University Corporation for Advanced Internet Development – UCAID), Internet2 s-a nascut in urma unui parteneriat intre universitati, firme si agentii guvernamentale si este astazi o retea de retele de hiperviteza, cu legaturi in lumea intreaga. Trecut putin, viitor cat cuprinde Astazi, multora ne vine greu sa ne imaginam viata fara internet, fie si pentru ca, prin intermediul lui, comunicam mai usor, ne informam si ne distram intr-o lume in care cel mai popular sunet a devenit clicul mouse-ului.

Cine s-ar fi putut gandi la acest prezent in urma cu 40 de ani? Internetul a urmat calea tuturor inventiilor mari – la inceput, toti se intre­bau la ce va folosi, prezicandu-i descoperirii cel mult o utilizare in zona divertismentului, pentru ca mai apoi sa se mire cum de s-a putut trai inainte fara ea. In 1969, omul pusese deja picio­rul pe Luna, dar internetul inca nu exista. Bob Taylor, un specialist in informatica la Ministerul Apararii al SUA, Agentia de Proiecte pentru Cercetare Avansata (Advanced Research Projects Agency – ARPA), constata ineficacitatea modului in care era nevoit sa utilizeze computerele de care dispunea.

S-a gandit atunci sa le conecteze unele cu altele, pentru schimb de informatii, dar si pentru a utiliza puterea de calcul a celui mai rapid creier electronic dintr-o eventuala retea (conceptele teoretice legate de aceasta operatiune fusesera expuse deja, Bob Taylor doar le-a aplicat). In 1969, ARPA a dezvoltat prima retea – cu patru noduri –, conectand computere guvernamentale sau ale unor universitati, fapt ce a permis o viteza de transfer de 50 de kilobiti pe secunda (Kbps).

In 1974, in SUA, a luat nastere internetul, ca retea de retele, o data cu stabilirea unui protocol de transfer – adica a unei modalitati de a conecta diferite retele. Cei care l-au stabilit – Vint Cerf si Bob Kahn – l-au numit Transmission Control Protocol (TCP – Protocol pentru Controlul Transmisiei). Ulterior a aparut hypertextul, care trimitea la o pagina anume, iar in 1993 a luat fiinta primul program care usura navigarea pe internet: Mosaic.

Internetul, asa cum il stim, are deci doar 11 ani. In acest rastimp, motoarele de cautare pentru milioanele de site-uri existente azi au evoluat; in paralel, s-au dezvoltat noi modalitati de comunicare, precum posta electronica ori chat-ul, si s-au atasat la computer camere video. Astfel, lumea interconectarii a devenit cea pe care o stim astazi. Si, ce este si mai important, internetul a evoluat dintr-un instrument de cercetare intr-o imensa scena, unde intra simultan milioane de actori, care pun la cale afaceri, isi vorbesc, se informeaza ori se distreaza.

 
In acest fel, reteaua de retele a devenit un loc din ce in ce mai aglomerat. Astazi, unul din zece pamanteni are acces la internet. Putini, ar spune pesimistii. Multi (circa 600 de milioane in total) – si mai ales tranzitand multa informatie –, am spune noi. Iar cifrele sunt in continua crestere. Numai in Statele Unite sunt racordate la internet peste 177 de milioane de persoane, ceea ce reprezinta 60% din populatie (cifre actualizate in ianuarie 2004), si se estimeaza ca, in 2006, vor fi on-line 80%. In Suedia, utilizeaza internetul trei sferturi dintre locuitori. Spaniolii si francezii se arata mai sceptici, mai rezervati sau pur si simplu mai putin interesati de lumea www, doar aproximativ o cincime fiind racordati la retea.

In zona Asia-Pacific, statisticile evidentiaza o prezenta pe internet de peste 50%. Numarul de internauti din Romania este in continua crestere: 1 milion in 2001, 2 milioane in 2002, 3 milioane in 2003 (13,5%). Previziuni: 4 milioane in 2004 si 5 milioane in 2005. Se cere cascada in loc de parau Toti acesti navigatori acceseaza suvoiul de informatii trimitand spre si primind din lumea intreaga miliarde si miliarde de kilobiti in fiecare secunda.

Dar, tehnic vorbind, lumea nu le permite si o cale de acces suficient de larga pentru apetitul lor. Fiindca toti isi doresc viteza. Sau, altfel spus, largime de banda. Largimea de banda este cantitatea maxima de date care pot calatori intr-un anumit timp (secunde) pe o cale de comunicare. Ne putem gandi la largimea de banda ca la o conducta al carei diametru deter­mina marimea suvoiului de informatii. In prezent, conexiunea prin modem (concret, prin linie telefonica) permite o largime de banda de 56 Kbps, ceea ce inseamna ca, intr-o secunda, calatoresc spre sau dinspre computerul nostru 56 de kilobiti.

Prin ISDN (acronim, in engleza, pentru Retea Digitala de Servicii Integrate), putem obtine si mai mult: 128 Kbps, 512 Kbps si chiar cativa megabiti (Mbps) pe secunda. De ce ar avea internautii nevoie de mai multa viteza? Pentru ca un transfer mai rapid inseamna economie de timp. Este cazul studentilor si al tuturor celor care se documenteaza. Si, nu mai putin important, sunt zeci de milioane de oameni care se distreaza navigand pe internet si care nu vor sa piarda timp la descarcarea informatiilor.

Sunt milioane de site-uri comerciale ai caror proprietari isi doresc o expunere superioara, adica o incarcare mai rapida a continutului paginii. Timp raportat la bani, adica eficienta – iata ce se doreste. Internetul e ca un lac de acumulare, in care sunt miliarde de metri cubi de apa, dar ce folos, cand milioanele de insetati primesc doar firicele de lichid vital, prin niste conducte cu diametre minuscule? Era nevoie sa apara ideea de cascada.

Viitorul are deja patru ani
Primul pas pentru a permite cresterea vitezei de navigare este sa ai acces la „coloana vertebrala“ a internetului, adica la marile servere ale lumii, unite printr-o conexiune de mare viteza. In 1996, aceasta crescuse deja la 622 Mbps. Dupa modelul anilor ’60, primii care si-au dorit o retea cu capacitati sporite au fost oamenii de stiinta. In certificatul de nastere al Internet2 scrie: „Nascut in 1999, din dorinta de a conecta lumea stiintifica.” Mai mult de 200 de institutii academice, organizatii guvernamentale si firme din toata lumea sunt partase acum la Internet2, adica la o conexiune de 2,4 Gbps, prin intermediul careia savanti, studenti, medici au posibilitatea de a accesa baze de date mai rapid ca oricand, pot vizualiza in timp real imagini 3D complexe sau pot participa la videoconferinte profesionale on-line. 
 
Din 2003, in „miezul“ internetului informatia circula cu 10 gigabiti pe secunda. Tehnic vorbind (hardware si software), se pot atinge viteze de 40 Gbps sau chiar de 60 Gbps. Cei 2,4 Gbps ar putea ramane „comuni“, adica. Ce se va realiza cu o legatura de 2,4 Gbps? Medicii vor putea examina, cu ajutorul camerelor video ce vor transmite imagini prin Internet2, un pacient aflat la celalalt capat al Pamantului. Studentii vor putea lucra in cele mai sofisticate laboratoare din lume sau vor putea sa asiste la cursuri in orice amfiteatru din retea.

Lumea afacerilor va avea si ea de castigat. Ofertele, publicitatea, achizitiile si platile vor cunoaste evolutii remarcabile. In plus, ne putem astepta la sunet si imagine transmise in direct din orice colt al lumii. „A vizita“ isi va schimba sensul in mod subtil, pentru ca ne vom putea afunda in realitatea 3D a oricarui obiectiv turistic. De asemenea, vom putea fi prezenti in direct la un talkshow, pentru ca 2,4 Gbps vor permite multe schimbari de format ale programelor TV.

Insasi televiziunea se va transforma – de ce n-am vedea o cursa de Formula 1 sau o partida de fotbal din unghiul pe care-l dorim noi? Sau filmul pe care ni-l dorim la ore care ne convin? Bineinteles, daca vom mai avea televiziune asa cum o stim astazi, fiindca poate vom dori sa ne conectam la videoinformatii furnizate de liber-pro­fe­sionisti. Fantezie si nu prea, daca ne gandim ca un mare producator a realizat deja un frigider ce poate fi conectat la internet pentru a transmite magazinului de unde isi face proprietarul cumparaturile informatii precum „Lapte la cutie”, „Expira peste 5 zile”, „De cumparat”.

Un astfel de magazin ne-ar putea intampina in prag cu sacosele deja umplute, fiindca frigiderul nostru va fi transmis deja computerului de acolo ca ne trebuie lapte si pateu si... Incet-incet, afland tot mai mult, vom avea alte idealuri si alte pretentii. Reversul medaliei: riscul de a cunoaste lumea tot mai putin in mod direct si tot mai mult mediat, intr-un mediu hiperinterconectat. Intre 19 si 21 aprilie a.c., la Arlington, va avea loc o reuniune a membrilor retelei Internet2, in cadrul careia se vor pune in discutie infrastructura, cooperarea stiintifica, problemele financiare si securitatea retelei. Inscrierile au inceput. Viitorul are deja patru ani, merge binisor in picioare si pune intrebari.

Foto: Guliver/Science Photo Library
Grafica 3D: Sebastian Georgescu
 
Tag-uri: Internet2

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI