Home » Maratoanele Descopera » Descoperă secretele Mafiei » Sodoma si Gomora – Cazul Saviano

Sodoma si Gomora – Cazul Saviano

Publicat: 28.09.2009
Pentru Roberto Saviano, “Gomorra” reprezinta de-acum cartea care l-a condamnat la exil si din cauza careia de trei ani incoace traieste sub escorta politiei, in urma repetatelor amenintari cu moartea transmise de Camorra Prin intermediul acestei carti, care a readus in lumina reflectoarelor la nivel mondial chestiunea criminalitatii organizate, ani de-a randul “indulcita” mediatic, Roberto Saviano a ajuns una dintre cele mai cunoscute persoane din Italia. Dar si una dintre cele mai controversate.

Pentru Roberto Saviano,
„Gomorra” reprezinta de-acum cartea care l-a condamnat la exil si
din cauza careia de trei ani incoace traieste sub escorta politiei,
in urma repetatelor amenintari cu moartea transmise de Camorra Prin
intermediul acestei carti, care a readus in lumina reflectoarelor
la nivel mondial chestiunea criminalitatii organizate, ani de-a
randul „indulcita” mediatic, Roberto Saviano a ajuns una dintre
cele mai cunoscute persoane din Italia. Dar si una dintre cele mai
controversate.

„I hate Gomorra”: Urasc Gomorra, o detest din toata
inima. In luna august a acestui an, Roberto Saviano a ales un ziar
britanic pentru a declara ca-si uraste capodopera, „lichidata”
scurt de propriul ei autor ca „o carte blestemata”.

„Duc o viata de rahat”, marturisea cu amaraciune
absolventul de filosofie, scriitor si jurnalist, in varsta de 29 de
ani. Reflectand la succesul avut – doua milioane de exemplare
vandute in Italia, aproape 4 milioane in lume, in cele 42 de tari
in care a fost tradus, si o ecranizare a cartii premiata in 2008 la
Cannes -, admitea totusi: „Am obtinut ceva la care viseaza
orice scriitor”
. Dar intrebat daca regreta ca a scris cartea,
spunea ca „da”: „Raspund din perspectiva omului, si din cea a
scriitorului. O fac pentru a demonstra ca mi-a mai ramas o farama
de responsabilitate civica. Dar adevarul e altul. Urasc . O detest.
Cand o vad in vitrina unei librarii intorc capul. Daca as fi stiut
ce ma asteapta n-as fi scris-o niciodata. Dar ramane faptul ca am
scris-o si ca platesc pentru asta in fiecare zi”.

Iar acum, cea mai mare temere a lui Saviano, dupa cum declara, este
aceea ca „vor reusi sa-mi distruga credibilitatea, sa-mi
murdareasca numele”.
De indata ce presa nationala se
intereseaza de existenta ta, incep zvonurile si povestile ambigue.
In lumea mea esti vinovat pana la proba contrarie.”

„In fond, la ce serveste Saviano? La a informa? A informa pe
cine? Oare noi nu stim deja totul? Exista cineva care nu aflase de
existenta Camorrei? Sau care-i subevalua agresivitatea? Pentru ca
asta ne spune Saviano: ca exista un lucru numit camorra si ca e un
lucru foarte foarte rau. Asta-i tot. Ceea ce ar fi necesar sa aflam
este omis”
– cam asa suna nu putine comentarii postate pe net
de contestatari de-ai lui Saviano, desigur conationali.
Gurile-rele” spun ca Saviano a scris o alta (a cata?!)
inutila carte-denunt in care sunt enumerate fapte criminale
cunoscute si rascunoscute.

Un titlu inspirat, o campanie de presa adecvata, si ulterior
amenintarea cu moartea i-au confirmat succesul. Dar curajul nu ti-l
da o amenintare cu moartea, ci forta de a scrie adevaruri absolute,
puternice, revelatoare, au tunat detractorii, spunand ca Saviano ar
fi trebuit sa scrie despre originea camorrelor si a mafiilor si nu
despre dari de seama judiciare si despre analize sociologice facute
de altii cu zeci de ani inainte. Pentru ca, la Casal di Principe
(localitatea denuntata in roman) se intampla ceea ce in zeci de
localitati micute din Sicilia, Calabria si Campania se intampla cu
aceeasi gravitate feroce, nepedepsita. Iar Statul complice,
cel care a creat mafiile si camorrele, prin deceniile de fraude,
complicitati, speculatii imobiliare, eco-devastari, prin
„onorabilii” de la dreapta si de la stanga esichierului politic,
este acum solidar cu Saviano care, in mod paradoxal, este in
pericol tocmai din cauza a ceea ce Statul italian a creat si tinut
in viata.

Aceleasi voci mai spun si ca Mafia si Camorra nu fac parte
nicidecum din zestrea genetica a populatiilor din sudul Italiei, si
cu atat mai putin apartin glorioasei istorii a Greciei Magna, a
ducatelor longobarde si bizantine din Sud, sau a regatului Italiei
si al celor doua Sicilii; ele reprezinta tot un „cadou” facut de
politicieni de-a lungul timpului populatiilor meridionale.
Sistematicele spolieri de orice bogatie, politica minutioasa de
saracire economica, culturala si sociala, complicitatea dintre
institutii si delincventi, ele au transformat sudul Italiei intr-un
pamant al nimanui; un sistem de putere si control al societatii in
care la varf s-au aflat ierarhii politice si economice din Sud,
supuse vointei elitelor economice si financiare nationale si
transnationale care chiar si astazi nu prevad pentru sudul Italiei
decat mizerie si disperare.
In fine, mai cred contestatarii lui Saviano, camorristii
din Casal di Principe sunt persoane eficiente, dintr-o bucata: daca
ar fi vrut sa-l ucida pe Saviano ar fi facut-o si basta.

Cel care vrea sa te omoare nu te previne.


Tavalugul mediatic

In 2008, dupa doua zile pe parcursul carora lumina
reflectoarelor – mediatice, judiciare, emotionale – a fost toata
indreptata asupra scriitorului Roberto Saviano, victima
predestinata pana la Craciun, a unui atentat camorrist, o stire „de
ultima ora” anunta: nu e adevarat nimic. Alarma falsa. Prompt,
ziarele schimbau atunci macazul, magistratii deschideau un nou
filon de ancheta, opinia publica isi impaturea batistele punandu-le
la loc in buzunar. Drama national-populara a celui mai
popular dintre tinerii scriitori italieni capata in doar 48 de ore
accente de farsa, dupa ce Carmine Schiavone, fostul mafiot
convertit in „collaboratore di giustizia”, indicat intr-un raport
transmis de magistratura ca sursa din care provenea stirea
iminentului atentat impotriva autorului best-sellerului Gomorra,
hotara sa-si schimbe declaratia.

Si daca a fost considerat o sursa extrem de credibila cand a
facut marturisirea, logica spune ca ar trebui sa ramana credibil si
cand dezminte. Sau nu? Interogat intr-o locatie secreta de
procurorul Franco Roberti si de Antonio Ardituro de la Directia
districtuala antimafia, Schiavone a negat totul, declarand ca n-a
auzit niciodata de vreun atentat indreptat impotriva lui Saviano;
si cu atat mai putin ar fi impartasit cuiva intentiile camorrei de
a-l ucide pe scriitorul napolitan. Stirea a ajuns in redactiile
ziarelor din pensinsula in timp ce Saviano se afla in studiourile
de televiziune ale Canale 5, pregatindu-se sa inregistreze o editie
one-man-show a emisiunii Matrix, o editie speciala pe tema
atentatului. In acelasi timp, procuratura incepea cercetarile
pentru a clarifica modalitatile de raspandire a delatiunii.
Si in timp ce Saviano comenta ca „este dificil ca un sa
admita ca mai are inca relatii cu clanurile mafiote”, liderul
Casalesilor, «Sandokan» Schiavone, il avertiza pe scriitor prin
intermediul unui fax sa nu faca afirmatii false si calomnioase,
„asociindu-ma unor domni pe care nu i-am cunoscut
niciodata”
.

Multi se mai intreaba inca ce sens au avut cele intamplate pe
parcursul celor doua zile in care in Italia nu a existat si nu s-a
comentat o alta stire decat cea legata de Saviano, de Gomorra si
Camorra: dezvaluirea atentatului, stupoarea generala, efluviile de
indignare, solidaritatea generala, anuntul soc al scriitorului
napolitan publicat in paginile cotidianului La Repubblica –
„Parasesc Italia pentru a-mi reavea inapoi propria viata: nu
vad niciun motiv pentru care ar trebui sa ma incapatanez sa traiesc
ca un prizonier, al meu insumi, al cartii mele, al succesului
meu”
-, ploaia de reactii, apelurile, strangerea de semnaturi
ale parlamentarilor pentru a-l invita in Camera, asigurarile date
de Napolitano, presedintele Italiei: „Statul vegheaza asupra
ta”
, sustinerea colegilor scriitori „bine faci ca pleci
din tara asta”
, a fanilor care i-au transmis mesaje de „nu
te da batut”
.

Unora, desi il respecta pe Saviano, nu le vine totusi sa subscrie
convingerii oarbe a majoritatii italienilor ca scriitorul
ar fi una dintre putinele autoritati morale ramase in Italia,
ridicat de-acum la rolul de pretios si de neinlocuit „lider de
opinie”, unicul abilitat sa tina dizertatii pe tema situatiei din
sudul Italiei.
Constienti ca fac parte dintr-o minoritate
absoluta si risca aproape sa fie acuzati de delict de lezmajestate.
Exista dubiul, foarte consistent, ca in jurul lui Saviano si al
„Gomorrei” sale s-a creat o adevarata isterie colectiva, vehiculata
in mod sistematic si obsesiv de mass-media din Italia. Ca
doar multi, de-a lungul vremii, au denuntat netrebniciile si
plagile meridionale, din pacate fara nicio rezonanta si fara
exaltarea de acum.
De ce oare, avand in vedere ca au fost
tratate acelasi subiecte si ca (spun tot gurile-rele) unele pasaje
din „Gomorra” sunt bazate sau inspirate de scrierile altor autori?
Sa fie stilul literar al lui Saviano atat de elocvent si de
inegalabil? Pura valenta stilistica sau suprematie etica si
morala?

Piero Ricca, jurnalist freelance si blogger, implicat activ in
viata politica italiana scrie pe blogul lui ca l-a cunoscut pe
Roberto Saviano cand acesta nu era inca star-ul de azi. Tocmai
publicase Gomorra si se afla la Milano pentru a o prezenta.
„Este un tanar curajos si un scriitor de calitate care merita
solidaritatea italienilor pentru amenintarile care-l constrang sa
traiasca ca un prizonier”
, considera Ricca, in opinia caruia
chiar si numai faptul ca Saviano a readus infernul unui pamant
devastat de criminalitate in atentia intregii lumi si tot este un
lucru meritoriu. Exista totusi ceva ce pe Ricca nu-l convinge in
tot acest fenomen mediatic construit in jurul numelui lui Saviano
si al cartii sale. „Aparitii, premii, interviuri-fluviu, editii
speciale in prime-time; a devenit chiar omul anului in opinia
realizatorilor jurnalului de stiri de la Italia Uno. Vizibilitatea
a creat best seller-ul, iar best seller-ul alimenteaza
vizibilitatea. Factorii de decizie din televiziuni au inteles ca
merg la sigur cu Saviano: personajul place publicului si povesteste
intr-un stil incisiv far-west-ul mafiei din campania si contextul
acestuia. Oprindu-se aici. Nespunand nimic despre complicitatea
politicii si a finantelor, numele si mecanismele puterii. Numai ca
faptul ca se opreste aici este o limita pusa in calea dezvaluirii
adevarului si risca sa favorizeze, contrar intentiilor tanarului
scriitor, o viziune distorsionata a fenomenului, eficienta in a
genera consens in cadrul sistemului mediatic si politic
dominant.”.

„Nu vreau sa politizez”, declara Saviano intr-un interviu.
Dar pot fi oare analizate cauzele profunde ale puterii bandelor
criminale fara „a politiza”?

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE GRAND HOTEL
MAFIA IN URMATORUL EPISOD AL
MARATONULUI „DESCOPERA
SECRETELE MAFIEI”
!

Nu rata niciun articol din
maratonul „Descopera secretele
Mafiei”
si vei afla ceea ce putini au avut curajul sa va
spuna pana acum… crima organizata se desfasoara chiar langa tine,
face parte din viata ta, fara ca macar sa ai habar de
asta!

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase
Iți recomandăm