Care este scopul grădinilor Zen?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Denumite în mod tradiţional Karesansui, adică „grădini de piatră sau grădini aride” în traduceri aproximative, ceea ce noi numim grădini Zen, sunt recreări simbolice ale unui mediu natural miniaturizat. O grădină Zen este compusă de regulă din aranjamente armonioase dintre pietre, nisip, un izvor, sau o baltă, muşchi de copac, plante, copaci miniaturali şi diverse plante. În mod tradiţional, o grădină Zen are o suprafaţă mică, este înconjurată de ziduri şi este situată în faţa Hojo-ului, reşedinţa şefului călugărilor din oricare templu budist din Japonia. Vârsta de aur a grădinilor Zen din ţara lor de baştină a fost perioada Muromachi (1336-1573), când aproape fiecare templu Zen avea în incinta sa o astfel de grădină. Scopul iniţial al grădinilor Zen era acela de a prezenta călugărilor contemplativi esenţa intimă, dar concentrată, a întregii naturi înconjurătoate.

Într-o astfel de grădină, pietrele simbolizează munţii (în mod particular Muntele Horai, reşedinţa celor Opt Nemuritori din mitologia buddhistă), sau pot simboliza bărci, peşti, broaşte ţestoase. Pentru japonezii de odinioară, grădinile lor de piatră aveau geometria şi simbolismul lor precis, cel mai adesea unul abstract prin definiţie. Recent, cercetătorii din cadrul Universităţilor Ritsumeikan şi Kyoto au descoperit că pietrele din grădina de lângă templul Zen Ryoan-ji formează imaginea subliminală a unui arbore. Cercetătorii respectivi mai susţin că mentalul subconştient uman este sensibil la asocierea dintre pietrele grădinii, efectul apărut fiind unul de calmare a minţii.