Ce (nu) este energia întunecată?

Materia cu care interacţionăm, care face parte din noi şi care, în cele din urmă, formează întreg Universul observabil, reprezintă o mică porţiune din ceea ce compune Universul în realitate. Oamenii de ştiinţă au stabilit că materia reprezintă doar o mică porţiune din tot ce există, restul fiind reprezentat de către materia întunecată şi energia întunecată.

În ceea ce priveşte energia întunecată, deşi aceasta reprezintă aproximativ 75% din întreg Universul, adevărata natură a acesteia eludează înţelegerea oamenilor de ştiinţă. O precizare importantă legată de energia întunecată este aceea că, în ciuda similarităţilor de nume, aceasta nu are vreo legătură cu materia întunecată. În realitate, acest nume care le-a fost atribuit celor două fenomene nu spune multe despre acestea, cât mai degrabă despre oamenii de ştiinţă care le studiază. Mai exact, asta e o modalitate prin care oamenii de ştiinţă recunosc că nu au înţeles ceea ce studiază, notează Live Science.

• Cât de repede poate crește un om?
• De ce ne simțim mai bine atunci când înjurăm?

În 1929, Edwin Hubble a teoretizat că cu cât o galaxie este mai îndepărtată de Pământ cu atât mai repede aceasta se va îndepărta de noi, acesta fiind prima dată când ideea expansiunii universale a fost adusă în discuţie. Această constatare nu înseamnă că Pământul este centrul Universului, ci că întreg Universul este în continuă expansiune.

Pornind de la munca lui Hubble, 60 de ani mai târziu două echipe care au încercat să stabilească viteza cu care această expansiune loc au descoperit, spre uimirea lor şi a întregii comunităţii ştiinţifice, că nu doar că această expansiune are loc, dar ea se produce cu o viteză din ce în ce mai mare.

Deşi înţelegerea energiei întunecate este extrem de limitată, oamenii de ştiinţă au reuşit să integreze existenţa acesteia în modelele evoluţiei Universului de la Big Bang şi formării galaxiilor. În unele dintre aceste modele ale oamenilor de ştiinţă, energia întunecată va conduce la un fenomen numit Marea Ruptură, în care toată materia din Univers va fi distrusă de expansiune.

Din cauza faptului că oamenii de ştiinţă nu pot interacţiona în mod direct cu energia întunecată, ei au formulat o serie de teorii prin care să explice natura acesteia. Una dintre teoriile care se bucură de un sprijin extins în comunitatea acdemică este teoria conform căreia energia întunecată reprezintă pur şi simplu o caracteristică a spaţiului, implicând faptul că acolo unde am crede că nu există ceva de fapt există energie şi că aceasta acţionează la rândul ei, dând naştere la rândul ei la mai mult spaţiu.

O altă interpretare a energiei întunecate sugerează că energia întunecată ar putea fi o forţă fundamentală suplimentară, pe lângă gravitaţie, electromagnetism, forţele nucleare tari şi slabe. Totuşi, o critică adusă acestei teorii este legată de faptul că, în această situaţie, ar fi trebuit să putem observa în viaţa de zi cu zi.

Fizicienii, în funcţie de şcolile de gândire de care aparţin şi de preocupările teoretice, au identificat două modalităţi de măsurare a energiei întunecate. Astfel, unii fizicieni sunt de părere că aceasta poate fi măsurată prin studierea radiaţiilor de fundal rămase de după Big Bang, în timp ce alţii sunt de părere că mai potrivită ar putea fi studierea luminii de la obiecte îndepărtate.

Citeşte şi: