De ce tarantulele au atât de mulți peri?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tarantulele sunt creaturi acoperite de peri. Dar majoritatea păianjenilor nu au corpuri atât de „pufoase”. Așadar, de ce tarantulele au atât de mulți peri?

Acești peri sunt mai importanți decât ați putea crede.

„Spre deosebire de funcțiile foarte limitate ale firelor de păr umane, perii de pe tarantule (și de pe alți păianjeni) pot îndeplini multe funcții diferite”, a spus Jerome Rovner, fost editor asociat al Journal of Arachnology al American Arachnological Society.

De ce tarantulele au atât de mulți peri?

Tarantulele au atât de mulți peri din mai multe motive. Spre deosebire de părul mamiferelor, care este format din cheratină, perii de pe tarantule, numiți setae, sunt făcuți din chitină, un derivat al glucozei care formează și structura exoscheletului păianjenilor.

Unele dintre aceste fire acționează drept organe senzoriale, ajutând tarantulele să simtă, să guste, să atingă și să detecteze vibrațiile din lumea din jurul lor. Aceste fire senzoriale se găsesc în principal pe picioarele și pe părțile bucale ale păianjenilor și se conectează la nervii senzoriali aflați în „pielea” (sau cuticula) păianjenului.

Cele mai sensibile fire, numite trichobotrii, detectează chiar și cele mai mici schimbări în mișcarea aerului datorită atașării lor de tip articulație cu bilă la membrana din cuticulă. Acești peri ajută la ghidarea tarantulelor în capturare sau în răspunsul la prada care încearcă să scape. În 1883, zoologul german Friedrich Dahl le-a numit „fire auditive” atunci când a observat că acestea se mișcau la sunetul unei viori.

Perii sensibili la semnale chimice

Firele sensibile chimic folosite pentru simțul mirosului și gustului sunt obtuze și goale. Ele joacă, de asemenea, un rol în reproducere și ajută tarantula să caute un partener, explică Live Science.

„Tarantulele mascul umblă în căutarea vizuinei unei femele. Dacă se apropie de o astfel de vizuină, firele lor chimiosensibile de contact sunt stimulate de feromonul sexual care este legat de firele de mătase din apropierea intrării în vizuină, permițându-i masculului să găsească femela”, a explicat Rovner, adăugând că aceste fire ar putea detecta substanțe chimice lăsate de prada din apropiere.

Perii de pe tarantulă îndeplinesc încă trei funcții. În primul rând, ajută tarantulele, care sunt animale cu sânge rece, să-și regleze temperatura corpului. „Firele prind un strat de aer de cuticula corpului și apendice, creând un fel de izolație. Cu un strat gros de păr, tarantulele pot rămâne active pe timpul nopților reci din pădurile tropicale și deșerturi”, a spus Rovner.

Perii lungi servesc, de asemenea, drept un fel de mantie impermeabilă care poate „respinge apa dacă tarantula este afectată de inundații”, a adăugat Rovner.

De ce tarantulele au atât de mulți peri? Pentru a se apăra de prădători!

În cele din urmă, partea inferioară a firelor de pe picioare lor este „lipicioasă”. Acest lucru ajută tarantulele să urce pe suprafețe verticale netede. Aceste rețele dense de peri se numesc scopulae și ajută și la capturarea prăzii.

Multe tarantule din emisfera vestică au până la 1 milion de peri ascuțiți și periculoși pe abdomen, pe care îi folosesc în apărare. Aceste fire urticante „se pot încorpora în pielea, ochii și membranele mucoase ale prădătorilor, cauzând iritații”, a spus Rovner.

Când sunt amenințate, tarantulele își folosesc membrele posterioare și se freacă de abdomen pentru a detașa aceste fire urticante, creând o ceață de spini usturători care pătrund în prădător. Când oamenii sunt loviți de aceste fire urticante, pot avea parte de roșeață, înțepături, mâncărime și chiar orbire dacă perii ating ochii.

Tarantulele native ale emisferei estice, în schimb, nu au setae urticante. În schimb, au un venin mai puternic și folosesc o postură agresivă pentru a avertiza prădătorii înainte de a-i mușca.

Vă recomandăm să citiți și:

Veninul de păianjen care cauzează erecții ar putea fi noul Viagra

Iată meduza care își amintește trecutul deși nu are creier!

Musca ce nu poate zbura: descoperirea fascinantă a doi cercetători

Păsările de la orașe au ochi mai mici din cauza poluării luminoase