Iată meduza care își amintește trecutul deși nu are creier!

Într-o încercare ce părea a fi absolut inutilă, oamenii de știință au încercat să învețe o meduză Tripedalia cystophora câteva trucuri simple pentru a testa dacă învățarea necesită un creier. Ce au descoperit despre meduza care își amintește trecutul?

Descoperirile sugerează că, practic, orice ființă cu câțiva neuroni și cu o modalitate de a simți mediul înconjurător își poate adapta comportamentul pe baza experiențelor anterioare. Cu alte cuvinte, aceasta este meduza care își amintește trecutul.

• Cercetătorii au descoperit un nou comportament al furnicilor
• Cercetătorii cred că ochii vertebratelor au fost inițial un singur ochi în vârful capului

„Învățarea este performanța de vârf pentru sistemele nervoase”, spune Jan Bielecki, neurobiolog la Universitatea Kiel (Germania).

Dar despre ce fel de sistem nervos vorbim aici? Caracatițele se descurcă incredibil de bine fără bulgări centralizați de materie cenușie, rezolvând problemele printr-o rețea de aproximativ jumătate de miliard de neuroni răspândiți în membrele lor.

Chiar și umilul melc de mare Aplysia californica a arătat că este mai mult decât capabil să învețe, deși are doar 20.000 de celule nervoase, informează Science Alert.

De ce este importantă meduza care își amintește trecutul?

În ceea ce privește meduzele, T. cystophora nu este complet „proastă”. Fiecare dintre cele patru structuri vizuale ale sale, sau rhopalia, cuprinde doi ochi și aproximativ o mie de fotoreceptori.

Acești nervi servesc atât ca sisteme senzoriale, cât și ca centre de integrare pentru transformarea stimulilor în răspunsuri, ajutând meduzele să-și găsească drumul prin pădurile dense de rădăcini de mangrove, în căutarea prăzii.

Pentru a determina dacă un astfel de sistem rudimentar al meduzelor poate învăța, Bielecki și colegii săi au introdus exemplare adulte de T. cystophora într-un acvariu rotund cu pereți în dungi gri pentru a imita barele verticale ale unei mangrove îndepărtate. Privind către libertate, meduza a pornit către perete și s-a ciocnit imediat de acesta.

Nu a durat mult până când entuziasmul lor a scăzut. Până la sfârșitul testului de 7,5 minute, meduzele pivotau în medie de patru ori mai des și creșteau distanța dintre ele și perete cu câte jumătate. Acest lucru reflectă un comportament alterat ca răspuns la obstacolul nou găsit.

Cât de repede învață un sistem nervos simplu?

„Este surprinzător cât de repede învață aceste animale; este aproximativ același ritm ca la animalele avansate”, spune biologul marin Anders Garm, de la Universitatea din Copenhaga (Danemarca).

„Chiar și cel mai simplu sistem nervos pare să fie capabil de învățare avansată, iar acesta s-ar putea dovedi a fi un mecanism celular extrem de fundamental inventat în zorii evoluției sistemului nervos”, spune Garm.

Pentru a confirma faptul că acest eveniment de învățare a implicat stimuli vizuali și mecanici, cercetătorii au izolat rhopalia de la meduză și le-au prezentat un film simplu format din dungi gri cu contrast scăzut, în mișcare.

Interpretând dungile drept obiecte prea îndepărtate pentru a fi importante, organele meduzei nu au făcut nimic. Dar când filmul a fost însoțit de un șoc slab de electricitate, rhopalia nu a mai văzut rădăcinile false de mangrove ca fiind atât de îndepărtate, determinându-o să emită cu putere semnalele de mișcare pentru a „evita” obstacolul care se apropie.

Știind că este nevoie de atât de puțini neuroni și de cei mai simpli stimuli pentru a promova învățarea asociativă la un animal, cercetătorii speră să exploreze interacțiunile nervilor la nivel celular.

Această cercetare a fost publicată în Current Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

Iată broasca morocănoasă care nu se pricepe nici să sară, nici să înoate

Algele ar putea conține o vitamină esențială pentru vegani

Test de cultură generală. De unde vin albinele?

176 de specii de păsări își fac cuiburi din materiale create de om