Cum au apărut organismele complexe? Un nou studiu demontează vechea teorie

Astfel, au găsit că cele mai de succes organisme care trăiau în oceane acum mai bine de jumătate de miliard de ani erau cele ce îşi puteau „arunca” descendenţii cât mai departe, colonizând astfel o suprafaţă mai mare. Rezultatele au fost relatate în jurnalul Nature Ecology and Evolution.

Înainte de Edicaran, acum 635 – 541 milioane de ani, formele de viaţă erau de dimensiuni microscopice, dar în timpul acestei perioade, au început să apară organisme mari şi complexe cunoscute ca rangeomorfe, care arătau ca frunzele de ferigă şi puteau creşte până la doi metri înălţime. Se consideră că aceastea au fost primele animale de pe Terra. Nu trebuie văzute totuşi precum multe dintre animalele de astăzi, lipsindu-le caracteristici fiziologice precum cavitate bucală, organe sau mijloace de deplasare. Se crede că absorbeau nutrienţii din apa din jurul lor, scrie Phys.

• O specie de pisică latră precum un câine. Unde trăiește „Felis margarita”?
• De ce șerpii evoluează mereu în canibali?

Pe măsură ce au devenit mai înalte, formele organismelor din Edicaran s-au diversificat, iar unele au dezvoltat o structură „scheletică” cu scopul de susţinere.

În mediile actuale, precum pădurile, există competiţie intensă între organisme pentru resurse precum lumina, astfel că arborii mai înalţi au un avantaj faţă de cei scunzi. „Am dorit să vedem dacă există o strategie similară în cazul organismelor din Edicaran”, a precizat Emily Mitchell de la Departamentul de Ştiinţe ale Pământului de la Cambridge, autoarea principală a studiului. „Viaţa pe Pământ a devenit mare ca rezultat al competiţiei?”

Mitchell şi co-autoarea sa Charlotte Kenchington, de la Memorial University of Newfoundland din Canada, au examinat fosile de la Mistaken Point din sud-estul Newfoundland, Canada, unul dintre cele mai bogate situri cu fosile din această perioadă.

„Nu exista multă competiţie pentru resurse”

Studiile anterioare au emis ipoteza conform căreia organismele au crescut în dimensiune ca rezultat al competiţiei pentru nutrienţi la diferite adâncimi ale apei. Totuşi, lucrarea de faţă arată că oceanele de atunci erau abundente în hrană. „Oceanele de atunci erau foarte bogate în nutrienţi, astfel că nu exista multă competiţie pentru resurse, iar prădătorii încă nu existau”, a precizat Mitchell. „De aceea, trebuie să existe un alt motiv care a stat la baza creşterii în dimensiune a vietăţilor”.

Întrucât aceste organisme nu erau mobile, este posibilă analizarea populaţiilor întregi. Astfel, cercetătorii au găsit că nu există nicio corelaţie între înălţime şi competiţia pentru hrană. Cea mai posibilă funcţie pentru înălţime şi pentru creşterea acesteia este de o mai bună dispersare a descendenţilor, pe care rangeomorfii îi produceau cu ajutorul unor propagule. Cele mai înalte organisme erau înconjurate de cele mai mari grupuri de descendenţi, sugerând că beneficiul înălţimii nu consta în hrană, ci o şansă mai mare de a coloniza o regiune. Ceea ce este şi normal, având în vedere că descendenţii erau „aruncaţi” de la o înălţime mai mare, putând ajunge astfel mai departe de organismul părinte.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Unde a început de fapt viaţa pe Pământ. Teoria surprinzătoare a unor cercetători

Cum a apărut viaţa pe Terra? Vechea teorie este demontată

De unde răsar extratereştrii: nu cumva Terra a „însămânţat” cu viaţă alte planete?

Cum pot detecta extratereştrii viaţa pe Terra?