Povestea primei reconstituiri ştiinţifice a unui mamut

Ştiinţa nu este un drum drept, în care teoriile şi ipotezele specialiştilor se dovedesc a fi mereu corecte, în realitate, chiar şi pentru acele tipuri de cunoaştere care în prezent au devenit comune, a fost nevoie de eforturile multor cercetători pentru a ajunge până în acest punct. O astfel de poveste a eşecurilor şi a muncii depuse de către mai mulţi cercetători este cea a primei reconstrucţii a unui mamut.

Responsabil pentru prima reconstrucţie a unui mamut este comerciantul Roman Boltunov, care a realizat desenul folosindu-şi memoria şi folosind o serie de măsurători realizate pe carcasa unui mamut care ieşise din gheaţa Siberiei, notează Atlas Obscura. Conform paleoartistului Mauricio Anton, respectivul desen era grosolan şi prezenta un animal bizar care avea puţine în comun cu mamuţii reali. Paleoartistul explică faptul că rezultatul acestei prime încercări de reconstrituire al unui exemplar din megafaună porneşte de la ignoranţa pe care oamenii o au cu privire la anatomia de bază a animalelor.

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

Totuşi, în ciuda evidentelor probleme de anatomie, acest desen a reprezentat un considerabil pas înainte în ceea ce priveşte evoluţia ştiinţei, fiind prima reconstrucţie a unui mamut care a plecat de la ceva mai mult decât simplele oase.

Schiţa realizată de către Bultunov nu reprezintă o reprezentare exactă a carcasei întânite în Siberia, ci mai degrabă o reprezentare a modului în care animalul ar fi trebuit să arate atunci când ar fi fost în viaţă. 

Schiţa realizată de către Bultunov a ajuns în posesia botanistului Mikhail Adams, membru al Academiei Imperiale de Ştiinţe, care a descris desenul ca fiind „extrem de incorect”. În vara anului 1806, Adams a condus o expediţie în zona bazinului râului Lena, unde fusese descoperită carcasa, pentru a o recupera. Din păcate, din cauza expunerii la condiţiile de mediu şi a prădătorilor, corpul mamutului se afla într-o stare avansată de descompunere, lipsindu-i organele, trompa, coada şi chiar un picior.

În ciuda acestor lipsuri, carcasa recuperată de către Adams a fost unul dintre cele mai bine păstrate exemplare de mamut. Pe lângă ţesuturile moi care se descompuseseră, mamutului îi lipseau şi colţii, aceştia fiind vânduţi de către localnicii care l-au descoperit în gheaţă. De aceea, Adams a fost nevoit să cumpere o pereche de colţi de mamut pe care i-a prezentat ca fiind ai animalului descoperit în Siberia.

Adams a trimis scheletul recuperat în pachete către Sankt Petersburg, pentru a fi reconstruit. Această sarcină a fost atribuită naturalistului Wilhelm Gottlieb Tilesius care, în ciuda evidentelor probleme, a trebuit să folosească desenul lui Boltunov. Pentru a-şi termina munca, naturalistul a folosit şi scheletul unui elefant indian pentru a şti locaţia anumitor oase.

După cum au observat şi oamenii de ştiinţă care au studiat mamuţii în aceşti anii, reconstrucţia era în linii mari corectă, singurele elemente aşezate în mod nepotrivit fiind colţii. Tilesius a aşezat colţii spre exterior, presupunând că aceştia erau folosiţi pentru apărare.

Citeşte şi:

Gravura veche de 12.000 de ani reprezentand un mamut, descoperita in Florida

Mamutii – ultimii giganti ai planetei