Orașul fantomă din jurul lacului Urmia, odată cel mai mare lac din Orientul Mijlociu

Publicat: 26.09.2020

Peisajul este dominat de navele, fermele și hotelurile care au rămas în urmă atunci când peste 90% din apă a dispărut.

GALERIE FOTO

La câteva mile de unul dintre porturile nord-vestice ale Iranului se află ce a mai rămas din lacul Urmia. În urma acestui lac care a fost cândva cel mai mare lac din Orientul Mijlociu au rămas clădiri și bărci. Cercetătorii explică faptul că la apogeul său, acesta a fost cel de-al șaselea cel mai mare lac cu apă sărată din lume, notează Atlas Obscura.

Lacul Urmia este împărțit între provinciile iraniene Azerbaidjanul de Vest și Azerbaidjanul de Est și este înconjurat de munți. Urmia este, de asemenea, numele unui oraș din apropiere, aflat în din Azerbaidjanul de Vest. Cele aproape șase milioane de oameni care trăiesc în bazinul Urmia au legături sociale și economice profunde cu acest corp de apă în scădere. Oamenii turco-azeri, care trăiesc în jurul lacului, îl prețuiesc ca simbol al identității lor.

Un lac tot mai mic

Când lacul era încă o destinație populară, zona trăgea înotători, dar și persoane care foloseau noroiul lacului pentru proprietățile sale medicinale. Pe măsură ce lacul Urmia s-a uscat, turismul și agricultura locale au avut de suferit. Orașul portuar este acum un sat slab populat, tinerii pleacă în orașele din apropiere, iar majoritatea locuitorilor care au rămas sunt vârstnici.

În perioada de glorie, acest lac a fost cel mai mare habitat natural pentru creveții Artemia, care erau adaptați, în mod unic, mediilor saline. De asemenea, reprezentau un punct esențial de escală pentru păsările migratoare, cum ar fi pelicanii. Rămâne o Rezervație a Biosferei UNESCO, dar lacul a pierdut aproximativ 88% din suprafața sa în ultimele trei decenii. Un studiu recent a concluzionat că creșterea temperaturilor și schimbarea climatului au contribuit la uscarea lacului, combinată cu agricultura în plină expansiune din regiune.

Consecințe acestei catastrofe de mediu au declanșat în cele din urmă un efort coordonat pentru salvarea lacului. Guvernul iranian a creat un comitet național de restaurare și își propune să investească 5 miliarde de dolari pe parcursul a 10 ani. În ultimii doi ani, precipitațiile peste medie au contribuit la ameliorare situației.

Experții spun că ar putea dura zeci de ani până când lacul va reveni la gloria sa anterioară, dar îmbunătățirea situației le oferă speranță celor care locuiesc în jurul lacului. „Am trăit toată viața lângă lac”, spune Rahmani, un fermier. „Întotdeauna vedeam apusul strălucind pe apa din casa mea de pe dealuri. Nu am crezut niciodată că lacul poate deveni un deșert sărat”.

Rahmani a fost unul dintre primii fermieri care s-au înscris pentru un proiect de agricultură durabilă. „Când nivelul apei a scăzut, costul irigării fermelor a crescut, ceea ce a însemnat că trebuie să ne schimbăm vechile practici agricole”, spune el. „În această regiune, majoritatea fermierilor s-au adoptat un sistem de udare prin aspersiune și, în fiecare an, schimbăm recoltele: un an grâu, alt an dovleac”, mai adaugă fermierul.