Cercetătorii au descoperit că rudenia și mărimea influențează canibalismul în regatul animal

Canibalismul este un fenomen destul de des întâlnit în regatul animal. Este ciudat de conceput acest fenomen în viața reală, însă, la tropice, se poate observa chiar asta în cazul mormolocilor. 

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Jyväskylä, Finlanda, alături de diferențele de mărime, înrudirea poate condiționa dacă un mormoloc de broască otrăvitoare va fi sau nu mâncat, indică Eurek Alert.

• Specii noi sunt descoperite mai repede ca niciodată
• A fost găsită prima dovadă că și plantele au grijă de „copiii” lor

Tați speciei de broască săgeată otrăvitoare – Dendrobates tinctorius – vor transporta mormolocii spre apă unde vor rămâne până la metamorfozare. Mormolocii acestei specii sunt canibali agresivi, iar resursele din aceste bălți de apă unde sunt lăsați par a fi limitate.

Astfel, apare o competiție acerbă între indivizi pentru resurse. Cu toate că aceste locuri au devenit zone de luptă pentru mormoloci, există circumstanțe în care mai mult de un individ supraviețuiește pentru a ajunge broască, ceea ce indică faptul că uneori canibalii le permit altora să trăiască.

Agresiunea este condiționată de gradul de rudenie

Aceste constatări i-au făcut pe cercetătorii de la Universitatea Jyväskylä să se întrebe: care sunt elementele care modelează deciziile agresive dintre indivizii care au abilitatea de a se canibaliza reciproc?

Cercetătorii suspectează că agresiunea poate să fie condiționată de gradul de rudenie, diferențele de mărime sau poate o combinație a celor doi factori. Din punct de vedere biologic, există o prioritate ca frații să fie mai toleranți unii cu alții. Acest lucru ar însemna că, mai întâi mormolocii au un fel de mecanism prin care să poată distinge între indivizii înrudiți și ceilalți, iar în al doilea rând, chiar dacă fac aceste deosebiri, „le pasă” suficient de mult pentru a-i lăsa în pace.

Agresivitatea poate să fie condiționată și de evaluarea fizică, unde diferențele de mărime dau de înțeles mormolocilor care le este avantajul competitiv. În teorie, ne-am imagina că atunci când diferențele de mărime dintre indivizi sunt semnificative, agresivitatea scade în intensitate, pentru ca un mormoloc mic să nu devină cina unui agresor mult mai mare.

Agresivitatea în regnul animal

Cercetătorii au fost surprinși să descopere că acestor canibali le pasă de indivizii cu care se confruntă. până la un anumit punct. Ei au descoperit că mormolocii de mari dimensiuni erau pe jumătate agresivi comparativ cu rudele lor de mai mici dimensiuni, decât cu cei cu care nu erau înrudiți.

Cu alte cuvinte, canibalii au capacitatea de a-și identifica rudele și de a se comporta în consecință. Mulțumită acestui studiu, avem acum mai multe informații care să ne permită o mai bună înțelegere a deciziilor aparent ciudate pe care le iau părinții care aleg să-și pună puii în bălțile de apă deja ocupate de canibali.

În fond și la urma urmei, maternitățile de calitate sunt greu de găsit în junglă, iar părinții preferă să-și pună puii în aceleași locuri cu rudele mai în vârstă.

Vă mai recomandăm și:

O broască țestoasă străveche din Transilvania a supraviețuit extincției dinozaurilor

Un astrofizician avertizează că omenirea riscă „să fiarbă ca o broască într-o oală cu apă clocotită”

O întâmplare incredibil de rară: O broască țestoasă a scăpat nevătămată după ce a încercat să muște doi lei

De la zăpada portocalie la mormoloci lungi cât faţa unui om. Cele mai bizare descoperiri ştiinţifice din 2018