Păsările migratoare din Anglia sunt tot mai puține. Ce se întâmplă?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Păsările migratoare din Anglia, care erau o prezență sezonieră obișnuită, se găsesc în numere tot mai mici, pe măsură ce criza climatică își face simțite efectele asupra habitatului lor.

În fiecare seară de iarnă, din noiembrie până în februarie, unul dintre cele mai dramatice dintre toate spectacolele naturale are loc pe Avalon Marshes, în Somerset. Când se lasă amurgul, până la jumătate de milion de grauri (veniți din nordul îndepărtat și din est) se adună pe cer înainte de a se odihni în stufurile de dedesubt.

În ultimii ani, stolurile de grauri au devenit o atracție turistică. În după-amiezile aglomerate de weekend, sute de oameni vin să asiste la acrobațiile aeriene hipnotice ale graurilor, în timp ce un număr imens de păsări „dansează” la apusul soarelui.

Cu toate acestea, observatorii de păsări care locuiesc în zonă de mulți ani spun că acest spectacol impresionant este doar o umbră a ceea ce a fost cândva. În urmă cu douăzeci de ani sau mai mult, cel puțin două milioane de grauri întunecau cerul din Somerset în fiecare seară. De atunci, numerele au scăzut cu cel puțin 75%, poate chiar mai mult, se menționează în The Guardian.

Păsările migratoare din Anglia sunt din ce în ce mai puține

Când vine vorba de păsările migratoare din Anglia și scăderea numărului acestora, focusul a fost pe cele care vin în fiecare primăvară și vară. Multe dintre acestea, cum ar fi drepnelele, rândunelele, păsările cântătoare și muscarii, au suferit scăderi serioase ale populației în ultimii ani.

Dar un articol recent al lui David Campbell din revista Birdwatch, intitulat în mod amenințător „The Disappearing”, indică un alt grup de păsări care ar trebui să producă îngrijorare: păsările care iernează în Marea Britanie. Un număr mare dintre acestea călătorește Regat în fiecare an din nord și est pentru a profita de vremea de iarnă relativ blândă, corpurile de apă fără gheață și proviziile de hrană.

Păsări sălbatice

Cele mai proeminente specii care iernează în Anglia sunt rațele, gâștele și lebedele, cunoscute colectiv sub numele de păsări de apă sălbatice. Multe călătoresc din locuri foarte îndepărtate precum Canada, Groenlanda, Spitzbergen și Siberia, precum și din locuri mai apropiate, cum ar fi Islanda și Scandinavia.

Încă din anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, sediul Wildfowl & Wetlands Trust din Slimbridge, din Gloucestershire, găzduiește în fiecare iarnă sute de lebede Bewick, care călătoresc acolo după ce s-au înmulțit în tundra siberiană.

La scurt timp după ce aceste păsări elegante au sosit pentru prima dată la Slimbridge, celebrul conservator Peter Scott, împreună cu fiica sa adolescentă, Dafila, și-au dat seama că lebedele individuale pot fi identificate după modelul unic de galben și negru de pe ciocuri, astfel încât populațiile care iernau acolo puteau fi ușor numărate.

Într-o singură zi, în timpul iernii aspre din 1978-1979, 610 de lebede Bewick diferite au fost numărate la Slimbridge, peste 700 fiind înregistrate în timpul iernii, în ansamblu.

În Marea Britanie, după o serie de ani de reproducere săraci cauzați de verile mai calde din Arctica, populațiile de iarnă au scăzut cu peste 70% în mai puțin de un deceniu. Potrivit dr. Julia Newth, de la WWT, „acest declin al numărului de lebede Bewick este profund îngrijorător. Privirea ‘aterizării anuale a lebedelor’, în care sute de lebede Bewick sălbatice vin în stoluri, este unul dintre spectacolele naturale ale iernii. Este tragic că riscăm să pierdem asta”.

Păsările migratoare din Anglia: gâștele și rațele

Împreună cu lebada Bewick și ruda sa mai mare, lebăda de iarnă, ajung și stoluri vaste de gâște: aproximativ 90% din întreaga populație mondială de gâște cu cioc scurt iernează în Marea Britanie. Această specie este una dintre păsările migratoare din Anglia care se opun tendinței, având numere în creștere; însă populația de gâște sălbatice din sudul Norfolk, care în 1990 număra 400 de păsări, este compusă acum din numere cu o singură cifră.

Rațele devin și ele din ce în ce mai rare. În vestul Londrei, gropile de pietriș și rezervoarele locale erau o casă de iarnă de încredere pentru ferestrașul mic. Penajul lui uimitor, alb ca zăpada, mărginit cu linii negre, a înseninat multe zile reci de decembrie.

În iarna anului 1956, un stol de aproape 150 de ferestrași mici s-a adunat la rezervorul Brent, din nordul Londrei; în prezent, este aproape imposibil să mai vezi măcar unul. În Somerset, o altă rață alb-negru uimitoare, Bucephala, practic a dispărut, populația începând să scadă rapid cu mai puțin de 20 de ani în urmă.

Numărul multor specii mai mici scade și el. Vizitatorii de iarnă puțini, dar obișnuiți, cum ar fi sfrânciocul mare, Eremophila alpestris și Calcarius lapponicus, sunt mult mai rari decât erau în anii 1970. Și alte spectacole anuale, cum ar fi adăposturile uriașe de grauri care împodobeau cândva Piața Leicester din Londra și gara Temple Meads din Bristol, au dispărut de mult din orașe.

De ce sunt mai puține păsări în Regat?

Există două motive principale pentru aceste scăderi, ambele legate de urgența climatică. Primul este pur și simplu că populațiile multor specii, inclusiv graurii și lebedele Bewick, sunt acum în declin abrupt. Acest lucru este cauzat de mai mulți factori, inclusiv pierderea habitatului și efectele încălzirii rapide a climei asupra proviziilor de alimente.

Aceste probleme îi afectează și pe vizitatorii de vară. Dar un alt factor, un fenomen cunoscut sub numele de „oprire scurtă”, se aplică doar la păsările migratoare din Anglia care iernează acolo. Oprirea scurtă, identificată pentru prima dată de oamenii de știință în urmă cu aproape un deceniu, este consecința directă a creșterii rapide a temperaturilor medii de iarnă în nordul Europei.

Drept urmare, multe păsări, care odată și-ar fi petrecut iarna în Marea Britanie, acum rămân undeva de-a lungul rutei lor de migrație, în loc să traverseze Marea Nordului. A rămâne pe loc, însă, nu este lipsit de riscuri: un ger brusc și neașteptat poate duce la o mortalitate ridicată, în special pentru păsările tinere și neexperimentate.

Între timp, în ultimii ani, un număr mic din cel mai cunoscut vizitator de vară al Regatului, rândunica, a început să ierneze în sud-vestul Marii Britanii. Acesta este încă un semn (în caz că mai era nevoie de încă unul) că criza climatică schimbă dramatic arealul, statutul și comportamentul multor dintre cele mai cunoscute păsări.

Vă recomandăm să citiți și:

Care animale percep timpul cel mai rapid și cum le ajută asta?

Animalele joacă un rol-cheie în refacerea naturală a pădurilor

Urșii din „capitala mondială a urșilor polari” riscă să moară de foame

Animalele interacționează mai des în mediile în care trăiesc și oamenii