A fost o „limbă dispărută” salvată cu adevărat de un papagal?

O poveste populară susține că o întâlnire întâmplătoare cu un papagal a salvat o „limbă dispărută”. Este această poveste adevărată?

La începutul secolului al XIX-lea, geograful și naturalistul german Alexander von Humboldt a auzit o limbă ciudată în timp ce explora bazinul Amazonului. Nu doar că nu mai auzise niciodată această limbă până atunci, dar cuvintele proveneau dintr-o sursă neașteptată: un papagal. Potrivit lui Humboldt, papagalul a salvat o „limbă dispărută”, fiind ultima ființă care mai vorbea acel dialect tribal.

• Noua modă printre cimpanzei: animalele se afișează cu iarbă în urechi și alte orificii
• Viața a existat în Oceanul Arctic chiar și în erele glaciare, a descoperit o echipă internațională…

Povestea a devenit de atunci legendă și un simbol al fragilității limbajului, în timp ce alții au respins-o ca fiind doar o fantezie. Care este adevărul?

În iunie 1799, Humboldt, cercetător/explorator prin excelență, a pornit din La Coruña, nordul Spaniei, într-o explorare a Americii de Nord și de Sud. Călătoria sa i-a luat cinci ani, timp în care a călătorit prin Cuba, Columbia, Ecuador și apoi în Peru și Mexic, printre alte locuri, înainte de a se îndrepta către Statele Unite și mai departe înapoi în Europa.

De-a lungul călătoriei sale, Humboldt a adunat cantități uriașe de date ecologice și zoologice legate de floră și faună și chiar și despre climatele locale pe care le-a întâlnit. De asemenea, Humboldt a ținut jurnale lungi despre cultura umană la care a fost martor și a detaliat totul, de la politica locală la diferitele tradiții.

Abilitatea sa de a vorbi spaniola a fost un mare beneficiu, deoarece i-a permis să comunice, cel puțin parțial, cu unele triburi locale în timpul călătoriei, ceea ce a fost extrem de întâmplător, scrie IFL Science.

Un papagal a salvat o „limbă dispărută”

Potrivit poveștii populare, în timp ce explora râul Orinoco, în Venezuela actuală, Humboldt a rămas cu un trib local lângă satul Maypures. Aici se pare că exploratorul a întâlnit un papagal care vorbea diferit față de toți ceilalți din jur. După ce i-a întrebat pe localnici, lui Humboldt i s-a spus că pasărea îi aparținuse cândva unui trib inamic care fusese forțat să plece din zonă, urmând să moară pe o mică insuliță din apropiere. Papagalul, se pare, ar fi fost ultimul supraviețuitor care vorbea acea limbă ciudată.

Fiind un cercetător sârguincios, se pare că Humboldt ar fi cumpărat papagalul și l-ar fi adus cu el înapoi în Europa, unde a înregistrat fonetica limbajului păsării. Făcând acest lucru, el a păstrat ultimele enunțuri ale unei limbi și culturi dispărute.

Humboldt a reușit să înregistreze aproximativ 40 de cuvinte rostite de papagal. Acest material a fost o inspirație pentru generații întregi de lingviști, care îl consideră un exemplu puternic al modului în care limbile pot muri cu ușurință dacă nu mai rămâne nimeni (sau nicio pasăre) care să le vorbească. În 1997, un artist i-a învățat pe papagalii moderni să rostească acele cuvinte și a făcut turnee cu înregistrările pentru ca o nouă generație să poată auzi acest limbaj pierdut.

Există dovezi care să susțină povestea?

Dar este adevărat că un papagal a salvat o „limbă dispărută”? Deși mulți oameni celebrează această poveste, alții au respins-o ca fiind probabil fantezistă. Cu toate acestea, Humboldt a oferit unele dovezi pentru a-și susține povestea. Într-o carte publicată la scurt timp după întoarcerea sa în Europa, Humboldt a explicat cum a trăit cu oamenii Guahibo într-un sat de lângă o cascadă de pe râul Orinoco. În această explicație, el a descris întâlnirea cu papagalul și modul în care acesta vorbea limba lui Atures, tribul războinic care dispăruse.

„Ultimele familii de Atures încă mai existau în 1767… În perioada călătoriei noastre, la Maypures mi-a fost arătat un papagal bătrân, despre care locuitorii spuneau, și este demn de observat, că nu înțelegeau ce spunea pentru că vorbea limba tribului Atures”, a scris Humboldt.

Adevărul din spatele acestei povești ar putea rămâne incert pentru totdeauna, dar acest amănunt cel puțin oferă o anumită specificitate pentru presupusul limbaj pe care l-ar fi vorbit papagalul. Dacă este adevărat, atunci este un exemplu unic al modului în care o întâlnire întâmplătoare și o pasăre inteligentă au salvat o limbă.

Vă recomandăm să citiți și:

Hedy Lamarr, una dintre cele mai frumoase și mai inteligente femei din istoria cinematografiei

Domenico Scarlatti, compozitorul celor 555 de sonate pentru clavecin

Franz Schubert, „părintele” liedului

Filosoful Soren Kierkegaard: „Cea mai mortală boală este disperarea”