Sticlă de la o erupție vulcanică antică a fost găsit în gheața din Antarctica

Cu aproape 2.000 de ani în urmă, atunci când Imperiul Roman era la apogeu, un vulcan a erupt pe Insula de Nord a Noii Zeelande cu o asemenea violență încât se credea că ar fi creat o umbră pe pământurile imperiului până la o distanță de jumătate de glob. Fragmente de sticlă ale unei erupții, găsite în Antarctica, ar putea proveni de atunci.

Oamenii de știință au descoperit acum șase fragmente de sticlă ale unei erupții urmărite pe baza căldurii exploziei, aruncate la 5.000 de kilometri spre sud, unde au rămas îngropate sub 280 de metri de gheață antarctică timp de aproximativ 2.000 de ani.

• Oamenii de știință au aflat cum comunică omizile cu furnicile
• Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua…

Un al șaptelea ciob, format dintr-o erupție anterioară a aceluiași vulcan, a ajutat echipa să identifice originile exacte și a ajutat la confirmarea momentului evenimentului exploziv.

Sticla de la erupția vulcanică a rămas ascuns sub gheață

„Combinate, cele șapte fragmente oferă o amprentă dublă unică și incontestabilă a vulcanului Taupō ca sursă”, spune cercetătorul de mediu Stephen Piva, autorul principal al studiului și doctorand la Universitatea Te Herenga Waka-Victoria din Wellington (Noua Zeelandă).

Vulcanul Taupō a fost activ de aproximativ 300.000 de ani, dar momentul celei mai recente erupții majore, una dintre cele mai mari și mai energice erupții de pe Pământ din ultimii 5.000 de ani, a fost surprinzător de greu de stabilit, notează Science Alert.

Înregistrările istorice din Roma și China antică care descriu evenimente din jurul anului 186 d.Hr. sugerează că o erupție vulcanică îndepărtată le-a înnorat cerul, la o jumătate de lume distanță: Soarele a răsărit „roșu ca sângele și lipsit de lumină” și „cerurile erau în flăcări”, au scris doi cărturari.

Oricât de vii ar fi acele descrieri, ele nu se potrivesc cu înregistrarea geologică. Depozitele de sulf din nucleele de gheață sunt semnalul obișnuit al activității vulcanice, iar nucleele de gheață din Antarctica și Groenlanda au restrâns momentul erupției Taupō până în jurul anului 230 d.Hr.

Cum a fost stabilită data erupției care a creat cioburile?

Sulful este ejectat de vulcani din întreaga lume, deci nu este atât de precis pe cât și-ar dori oamenii de știință. Datele cu radiocarbon ale buștenilor de copaci îngropați în fluxurile vulcanice fierbinți de la erupția Taupō și-au rafinat sincronizarea până în jurul anului 232 d.Hr. (acum 1.790 de ani). Fructele și semințele de pe acești copaci conservați și lipsa lor de lemn mai întunecat, exterior, au sugerat că vulcanul a erupt la sfârșitul verii sau toamna, dar anul erupției încă a fost disputat.

Așa că Piva și colegii săi au apelat la o mostră de gheață lungă de 764 de metri, extrasă din Banchiza Ross, din Antarctica de Vest, și plină cu aproximativ 83.000 de ani de informații climatice.

La o adâncime de 279 de metri, cercetătorii au descoperit șapte cioburi de sticlă lungi de aproximativ 10 până la 20 de microni și formate din riolit mineral asemănător granitului.

Compoziția lor geochimică se potrivea cu alte mostre de la erupția Taupō, colectate în Noua Zeelandă. Un fragment a ieșit în evidență: a fost o potrivire pentru sticla vulcanică produsă de supraerupția anterioară Ōruanui a vulcanului Taupō, care a avut loc acum 25.600 de ani.

Această „amprentă dublă” a lui Taupō le-a oferit cercetătorilor mai multă încredere în ceea ce privește sursa acestor fragmente de sticlă ale unei erupții, în timp ce poziția lor în proba de gheață a fost datată în primele luni ale unui an apropiat de 230 d.Hr.

O nouă oportunitate de studiere a climei

Sticla Ōruanui, fiind cu secole mai veche, dar făcută din același material, a fost probabil dezgropată din vulcanul Taupō și expulzată în stratosferă împreună cu cioburi de sticlă nou formate ale erupției din 230 d.Hr.

„O erupție masivă ar fi trimis un volum uriaș de particule vulcanice în aer, unde ar fi fost dispersate la scară largă de vânt”, explică Piva.

Deși încă există o marjă de eroare cu datarea nucleelor de gheață, cercetătorii spun că descoperirile lor validează estimarea vârstei buștenilor de copaci îngropați, care probabil au murit într-o clipă când au fost înghițiți de ejecta fierbinte a vulcanului Taupō.

„Confirmarea datei erupției oferă o oportunitate de a studia potențialele efecte globale ale vulcanului asupra atmosferei și climei, ceea ce este crucial pentru o mai bună înțelegere a istoriei și comportamentului său eruptiv”, spune Piva.

Studiul a fost publicat în Scientific Reports.

Vă recomandăm să citiți și:

Au fost găsite microplastice într-o peșteră izolată timp de 30 de ani

Test de cultură generală. De unde vine 50% din oxigenul de pe Pământ?

Cercetătorii au găsit microplastice în nori

Un rezervor uriaș de apă, descoperit adânc sub scoarța Pământului