Și elefanții au mustăți, dar nu unde vă așteptați

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cui nu-i plac elefanții? Preferații cărților pentru copii, îndrăgiți pentru teama lor aparentă de șoareci și mereu amuzanți cu trompele neobișnuite. Acum, cercetări noi au aprofundat structura gurii elefanților, ajutându-ne să înțelegem mai bine cum se hrănesc și ce rol joacă mustățile pe care le posedă. Pentru că, da, și elefanții au mustăți.

Cele trei specii de elefanți sunt printre cele mai mari creaturi de pe Pământ și, pe bună dreptate, trebuie să mănânce mult pentru a-și susține cerințele mari de energie. La fel ca alte creaturi care au morfologii de hrănire specializate, cum ar fi degetul lung al aye-aye-ului sau fanoanele în cazul speciilor de balene, rolul trompei elefantului este bine cunoscut. Cu toate acestea, structura gurii, incluzând buza inferioară și mustățile, a fost oarecum neglijată de studiile științifice.

• Păsările izolate pe insule evoluează diferit față de restul speciei
• Producția globală de orez aproape s-a dublat în ultimii 50 de ani, în ciuda schimbărilor climatice

Majoritatea mamiferelor posedă un fel de mustăți pe față, numite vibrise faciale. Un tip de astfel de mustăți este cunoscut sub numele de vibrise bucale, care sunt împărțite în două grupe: vibrise mistaciale, care se găsesc pe buza superioară, și vibrise submentale, care se găsesc pe buza inferioară.

Și elefanții au mustăți, dar acestea au fost puțin studiate

La mamifere, mustățile mistaciale sunt de obicei cele mai comune. Deoarece trompa elefanților este rezultatul fuziunii dintre buza superioară și nas, elefantul are vibrise mstaciale, dar are și vibrise pe buza inferioară. Totuși, până acum, puțină atenție științifică a fost acordată faptului că elefanții au mustăți, în favoarea celebrei trompe.

Analizând fotografii, videoclipuri și probe post-mortem ale gurilor de elefant, echipa din spatele noului studiu a determinat că tiparele tipice de vibrise ale mamiferelor sunt inversate în gurile elefanților.

Pe părțile laterale ale buzei inferioare, elefanții au două grupe dense de mustăți scurte numite microvibrise pe părțile laterale și o zonă mai puțin densă de mustăți lungi numite macrovibrise în mijloc.

Studiul a dezvăluit că mustățile sunt deteriorate pe partea pe care elefanții se hrănesc cel mai frecvent și că maxilarul inferior al unui elefant este mult mai îngust, dar alungit comparativ cu alte mamifere, scrie IFL Science.

Gura elefantului nu seamănă cu a niciunui alt mamifer

„Am studiat mustățile toată viața mea, dar nu am văzut niciodată o gură de mamifer ca aceasta”, a declarat profesorul Michael Brecht, de la Universitatea Humboldt din Berlin (Germania).

Toate aceste modificări combinate, inclusiv plasarea mustăților, par a fi un răspuns la evoluția trompei și la metoda neobișnuită de hrănire a elefanților, explică autorii. Majoritatea animalelor introduc hrana în gură din față, dar elefanții folosesc trompa pentru a introduce hrana din lateral, de aici și aranjamentul lor neobișnuit de mustăți.

De asemenea, se știe că elefanții manifestă ceea ce se numește „preferință a trompei”, similar cu modul în care oamenii pot fi dreptaci sau stângaci, demonstrând o preferință individuală pentru partea pe care se hrănesc a gurii. Această preferință a trompei este ceea ce uzează mustățile pe partea pe care elefanții preferă să mănânce.

Studiul a fost publicat în Annals of the New York Academy of Sciences.

Vă recomandăm să citiți și:

Prima extincție locală din SUA cauzată de creșterea nivelului mării

De ce ignoră oamenii de știință homosexualitatea în regnul animal?

Test de cultură generală. Cât durează să fierbi oul de struț?

Protejarea a doar 1,2% din suprafața planetei, suficientă pentru a salva specii în pericol