Forme de relief gigantice din era glaciară, descoperite în adâncurile Mării Nordului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au descoperit forme de relief uriașe în adâncurile Mării Nordului care sugerează că regiunea a fost înghițită de un ghețar uriaș spre mijlocul ultimei ere glaciare.

Oamenii de știință au surprins aceste forme de relief în detalii „clare și uimitoare”, îngropate sub 1 kilometru de noroi, a declarat pentru Live Science Christine Batchelor, lector superior de geografie fizică la Universitatea Newcastle din Marea Britanie și coautor al unui nou studiu care descrie formele de relief.

Imaginile dezvăluie modele ale fundului mării care corespund cu avansarea și retragerea unui singur strat de gheață colosal care a existat în urmă cu aproximativ 1 milion de ani, contrazicând teoriile conform cărora straturi de gheață mai mici s-au extins și retras în mod repetat în acea perioadă.

Aceste teorii se bazau pe numeroasele urme de zgârieturi, despre care unii cercetători credeau că au fost cauzate de ghețari. Dar acum se pare că acestea provin de la curenții oceanici puternici.

„Vedem doar dovezi concludente pentru un mare avans al gheții în acea perioadă de timp”, a declarat Batchelor, adăugând că locurile din afara actualei zone de studiu pot conține încă dovezi ale existenței mai multor straturi de gheață mai mici.

Regiunea a fost înghițită de un ghețar uriaș

Batchelor și colegii săi au folosit date de înaltă rezoluție ale undelor sonore pentru a descoperi formele de relief. Ei nu au căutat nimic anume, a spus Batchelor, și au fost surprinși să găsească dovezi ale unui singur strat de gheață la sol – un strat de gheață care se află mai degrabă pe uscat decât pe apă.

Straturile de gheață la sol mișcă sedimente pe măsură ce cresc și se micșorează, creând forme de relief erozionale și de depunere, pe baza cărora oamenii de știință pot reconstrui trecutul glaciar al unei regiuni. „Atunci când gheața avansează, aceasta produce caracteristici aerodinamice, alungite, care sculptează sedimentele în direcția curgerii gheții”, a declarat Batchelor.

„Atunci când gheața se retrage, se obțin caracteristici care arată amprenta marginii de gheață la sol pe măsură ce se retrage, astfel încât acestea tind să fie transversale direcției de curgere a gheții.”

Stratul de gheață gigantic s-a format în timpul unei perioade a ultimei ere glaciare, cunoscută sub numele de tranziția de la mijlocul Pleistocenului (MPT), care a durat între 1,3 milioane și 700.000 de ani în urmă (era glaciară propriu-zisă a început acum aproximativ 2,6 milioane de ani și s-a încheiat acum 11.700 de ani).

Cercetările s-au concentrat asupra MPT deoarece aceasta marchează momentul în care perioadele glaciare au devenit brusc mai intense și au trecut de la o apariție la fiecare 40 000 de ani la o apariție la fiecare 100 000 de ani.

Un singur strat colosal de gheață din urmă cu 1 milion de ani

Noul studiu, publicat în Science Advances, nu oferă încă un răspuns, dar înțelegerea locului în care s-a extins gheața în timpul MPT ar putea ajuta cercetătorii să construiască o imagine a condițiilor care au condus la această schimbare globală a climei.

Formele de relief indică faptul că stratul de gheață a acoperit Norvegia de astăzi și s-a extins spre Insulele Britanice. Unele dintre amprentele lăsate de retragerea sa seamănă cu crestele de crevasă – forme de relief produse atunci când un strat de gheață „se așază” în sedimente moi imediat înainte de a se retrage, împingând sedimentele în fisurile de la baza gheții, a spus Batchelor. Culmile de crevasă se păstrează atunci când apa subcută gheața, ridicând-o de pe sedimente.

În mileniile care au urmat retragerii stratului de gheață, formele de relief au fost acoperite de noroi și ascunse, scrie LiveScience.

Noile descoperiri oferă indicii cu privire la modul în care straturile de gheață cresc și se descompun ca răspuns la climă. „Faptul că putem să înțelegem și să modelăm cu exactitate locul în care se aflau acele calote glaciare ne ajută să înțelegem aceste reacții care continuă și astăzi, chiar dacă într-o formă diferită”, a declarat Batchelor.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Rămăşiţele unui urs din epoca glaciară, descoperite perfect conservate în Rusia

Această apă are 20.000 de ani şi nu a mai fost folosită de la ultima epocă glaciară

O tabără din era glaciară a oferit cele mai timpurii dovezi pentru vânătoarea de mamuți în Mexic

Pământul se încinge mai repede decât a făcut-o de-a lungul întregii civilizaţii umane