Cercetătorii au descoperit o specie de pasăre care „bate din palme”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Unele păsări cântă pentru a atrage un partener. Altele dansează sau își afișează penajul colorat. Însă această pasăre „bate din palme” pentru a curta. În pădurile și zonele de tufăriș luminate de lună din nordul Argentinei, o specie de pasăre curtează folosind un sunet neobișnuit: își lovește încheieturile aripilor una de cealalată, producând un pocnet ascuțit care i-a nedumerit pe oamenii de știință timp de decenii.

Această pasăre „bate din palme” pentru a curta. Un nou studiu descrie pentru prima dată în detaliu acest comportament la caprimulgul cu coada-foarfecă (Hydropsalis torquata) și oferă o perspectivă asupra modurilor mai puțin cunoscute prin care comunică păsările: nu prin cântec, ci prin sunete produse mecanic cu aripile, penele sau oasele.

• Oamenii de știință au dezvăluit forța invizibilă a oceanului
• Un nou model statistic ajută cercetătorii să identifice speciile „invizibile” din ecosisteme

Studiul a fost publicat în Journal of Avian Biology.

„Aceste păsări ne arată o zonă ascunsă a biodiversității. Oamenii se concentrează pe cântecul păsărilor, dar multe specii produc sunete importante prin mecanisme fizice, nu vocale”, a explicat biologul Christopher Clark.

Această pasăre „bate din palme” pentru a curta: caprimulgul

Caprimulgii sunt rude îndepărtate ale păsărilor colibri, dar sunt nocturne și seamănă mai degrabă cu niște bufnițe mici. Masculii au cozi bifurcate lungi, pe care le deschid ca pe o foarfecă în timpul ritualurilor de împerechere.

De-a lungul timpului, cercetătorii au auzit în sălbăticie sunete misterioase de tip „pocnet” în jurul acestor păsări. Pentru a înțelege originea acestor sunete, echipa a folosit camere de mare viteză cu infraroșu, înregistrând masculii în timpul ritualurilor de împerechere, înainte de răsărit, între orele 3 și 4 dimineața.

Filmările au arătat că sunetul nu este vocal. În schimb, păsările lovesc fizic oasele radius din aripă. Radiusul este osul aripii echivalent, în termeni generali, cu antebrațul la om.

Cercetătorii au analizat și exemplare din muzee pentru a vedea dacă aceste păsări au evoluat structuri speciale pentru acest comportament, dar nu au găsit modificări evidente. Acest lucru sugerează că mecanismul nu necesită adaptări anatomice majore.

„Nici oamenii nu au adaptări speciale pentru a bate din palme, dar tot putem produce un sunet puternic”, a explicat Clark, citat de Phys.org.

Comunicarea în natură este mult mai diversă decât au crezut oamenii de știință

Studiul ridică întrebări mai largi despre modul în care animalele folosesc sunete mecanice pentru comunicare și despre cât de complex poate fi acest tip de „limbaj”. Cercetătorii încă nu știu dacă aceste sunete pot transmite variații fine de semnificație sau sunt doar semnale simple.

Echipa continuă să studieze fizica acestor sunete, inclusiv posibilitatea ca unele dintre ele să producă unde de șoc minuscule, generate de coliziunea rapidă a oaselor. În plus, a fost observat și un alt tip de sunet în timpul urmăririlor aeriene dintre păsări, dar sursa lui rămâne necunoscută.

„Încă avem întrebări, dar ne apropiem de înțelegerea acestui limbaj secret al păsărilor”, a spus Clark.

Cercetarea sugerează că lumea naturală ascunde mult mai multe forme de comunicare decât simplul cântec, mai ales în timpul nopții, când multe dintre aceste comportamente sunt greu de observat.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum a reușit o insectă să invadeze Statele Unite mai repede ca niciodată?

Primatele bonobo ne arată când a evoluat imaginația

Cum supraviețuiesc șerpii fără să mănânce timp de luni întregi?

Poluarea luminoasă urbană modifică hormonii nocturni ai rechinilor