Ceva ciudat se întâmplă cu gheața din Antarctica

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un studiu derulat pe parcursul a patru ani de cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Woods Hole Oceanographic Institution (WHOI) arată că faleza de gheață din Antarctica este mai rezistentă decât se estima.

Analiza datelor satelitare obținute prin misiunea NASA ICESat-2 pune la îndoială ipoteza prăbușirii necontrolate și continue a calotei glaciare, oferind noi perspective asupra ritmului de creștere a nivelului mărilor.

Cercetarea, publicată în revista Science sub coordonarea doctorandei Caroline Needell, a evaluat peste 15.000 de stânci de gheață antarctice.

Oamenii de știință au analizat în detaliu scenariul numit Instabilitatea Stâncilor de Gheață Marine (MICI), care presupune că stâncile cu o înălțime critică (de peste 100 de metri) se prăbușesc sub propria greutate, expunând pereți și mai înalți într-un efect de domino necontrolat spre interiorul continentului.

Deși majoritatea stâncilor analizate au avut înălțimi medii de aproximativ 30 de metri, eșantionul a inclus și formațiuni rare ce depășeau pragul de 100 de metri (ajungând până la 127 de metri).

Gheața din Antarctica este mai rezistentă decât se estima

Urmărirea lor pe parcursul celor patru ani a arătat că, după o etapă inițială de prăbușire și retragere rapidă, procesul s-a oprit, iar gheața s-a stabilizat, reextinzându-se spre ocean.

Echipa a identificat mai mulți factori naturali de stabilizare. În primul rând, topografia terenului de sub calotă joacă un rol esențial: unde solul prezintă ridicături, stratul de gheață devine mai subțire, frânând retragerea.

De asemenea, faleza înaltă se subțiază rapid în timpul prăbușirii, transformându-se în stânci mai scunde și mai stabile.

Noi perspective asupra ritmului de creștere a nivelului mărilor

Un alt sprijin crucial vine de la mediu. În fața stâncilor care s-au stabilizat, cercetătorii au măsurat un strat mai gros de mélange, un amestec de iceberguri sparte și gheață marină, iar apa mai adâncă din jur oferă o flotabilitate ce susține peretele de gheață împotriva prăbușirii.

Deși retragerea inițială a fost mai rapidă decât estimau modelele actuale, caracterul scurt al acesteia sugerează că scenariul cel mai catastrofal al prăbușirii rapide a calotei polare ar putea fi evitat.

Înțelegerea topografiei submarine și a ratei de subțiere devine astfel esențială pentru predicțiile viitoare privind nivelul oceanului planetar, scrie Scitechdaily.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce au descoperit oamenii de știință sub „Ghețarul Apocalipsei” din Antarctica?

Microorganisme antice au fost descoperite în unul dintre cele mai ostile locuri din Antarctica

O nouă teorie încearcă să explice de ce a înghețat Antarctica acum 34 de milioane de ani

A fost vreodată Antarctica un tărâm verde, fără gheață?