Canadianul ”liliac”: Un bărbat orb a învăţat să folosească ecolocaţia pentru a se orienta în spaţiu

Brian Borowski, un bărbat în vârstă de 59 de ani din Canada, a început să înveţe singur să se ghideze după ecolocaţia, modalitate de orientare în spaţiu a liliecilor, bazată pe reflectarea ultrasunetelor de anumite obstacole, la vârsta de trei ani.

El îşi pocneşte degetele sau îşi foloseşte limba în timp ce se mişcă pentru a identifica ecourile. Cu toate că multe persoane oarbe se folosesc de auz pentru a se deplasa, puţini îşi folosesc acest simţ pentru a crea sunete care să-i ajute să se deplaseze.

• JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee acolo unde nu ar trebui să existe
• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert

”Când merg pe un trotuar şi trec pe lângă copaci, pot să aud copacul: trunchiul vertical şi poate chiar şi ramurile de deasupra mea. Pot să aud o persoană care se află în faţa mea şi pot astfel să o ocolesc”, a explicat bărbatul.

Borowski, programator la o universitatea din Ontario, suspectează că el are o experienţă similară imaginii pe care o văd persoanele sănătoase, însă aceasta are mai puţine detalii. Această teorie nu este probabil prea departe de adevăr, având în vedere că ecolocaţia se foloseşte de aceleaşi regiuni ale creierului de care văzătorii se folosesc pentru a procesa imaginile.

Canadianul i-a ajutat pe cercetători să determine cât de precis pot fi determinate distanţele relative dintre obiecte şi dimensiunile lor de către persoanele care folosesc ecolocaţia. Pentru o persoană care vede nu este foarte dificil să îşi dea seama dacă un obiect este mai mic pentru că este mai departe sau nu. Borowski a trecut cu brio acest test.

În teorie, ecoul conţine informaţii intrinseci despre distanţa unei surse, dar şi despre mărimea sa, având în vedere că durează mai mult ca ecoul să apară atunci când obiectul este mai îndepărtat. Cu toate acestea, programatorul canadian susţine că foloseşte o strategie diferită. ”Dacă eşti aproape de ceva, auzi o rezoluţie mai înaltă. Primeşte mai multe detalii”, a încercat să explice el procesul.

Sursă: New Scientist