Prima pagină Stiinta

Viaţa scurtă a unui peştişor va explica fenomentul îmbătrânirii

Marina Manastîrlî | 12.08.2015 | ● Vizualizări: 5304
Sursa foto: Frank Vinken/ Max Planck Society     + zoom
Galerie foto (2)

Nothobranchius furzeri sau Turquoise killifish este o specie de peşti ce se găseşte în apele din Mozambic şi Zimbabwe. Aceste vertebrate au înregistrat, de-a lungul evoluţiei sale, schimbări în genele responsabile de recuperarea ADN-ului şi de îmbătrânire.

Cercetătorii germani speră să găsească cheia îmbătrânirii omului, analizând genomul acestor peşti. Este vorba de gena IGF1R, care este cea responsabilă de longevitate. În a treia lună de viaţă, la peşti apar semne de îmbătrânire, murind la vârsta de 3-4 luni.
 
Peştii locuiesc în iazurile temporare care se umplu în timpul sezonului ploios şi se usucă pentru restul anului. În timpul perioadei umede, care durează relativ scurt, peştele reuşeşte să se dezvolte rapid, să crească, să se reproducă, depunând icre. În perioada secetoasă, acumulările de apă se pierd, peştii mor, iar icrele se păstrează aproximativ un an datorită faptului că ajung în starea de anabioză.


 
Geneticienii de la Institutul Max Planck de Biologie şi Îmbătrânire,  din Cologne (Köln), Germania, cred că, cu ajutorul modificării genomului la aceşti peşti, vor înţelege cauza îmbătrinirii lor şi mai apoi a omului. 
 
"Poate că aceste gene sunt cheile centrale în supravieţuire. La unele specii, aceste gene pot accelera îmbătrânirea, iar în la altele o pot încetini", afirmă Dario Valenzano, genetician la Institulul Max Planck.
 
 
“Noi suntem încântaţi să încercăm să prelungim durata de viaţă a acestui peşte”, afirmă Anne Brunet, de la Universitatea Stanford din California.
 
Cerectătorii au descoperit că gena IGF1R este responsabilă de longevitatea balenelor din Groenlanda (acestea trăiesc mai mult de 200 de ani) şi liliecilor Brandt (care au o viaţă de aproximativ de 40 de ani). Unele mutaţii de acelaşi fel au fost observate şi la gena care la oameni declanşează dezvoltarea demenţei. 
 
"Killifish oferă, încă, speranţa de a ajuta în cercetarea îmbătrânirii. Oamenii de ştiinţă au o listă lungă de gene care pot extinde durata de viaţă a nematozilor, muştelor de fructe şi drojdiei, dar rămâne de văzut dacă aceleaşi gene, precum  IGF1R ar putea avea acelaşi efect şi în cazul peştelui killifish", afirmă Matt Kaeberlein, un biochimist de la Universitatea Washington din Seattle.