Boala care afectează una din două femei din România şi al cărei tratament e, de multe ori, un „eşec terapeutic”

Deşi în întreaga lume doar 20% dintre femei recurg la histerectomie, 20% la miomectomie (scoaterea ţesutului afectat), iar 60% la embolizare (tehnica prin care se blochează vasele de sânge care alimentează fibroamele uterine), la noi în ţară marea majoritate a doctorilor recomandă pacientelor histerectomia.

• Ar putea fi „Steaua din Betleem” o planetă? Un vizitator strălucitor ne oferă un indiciu
• De ce uneori te trezești cu câteva minute înainte de alarma de dimineață?

Medicul radiolog Rareş Nechifor, care a reuşit să vindece peste 7.500 de femei prin embolizare, crede că ”scoaterea uterului nu reprezintă o soluţie, ci un eşec terapeutic”.

„Cele mai importante complicaţii ale fibromului uterin sunt cele date de sângerare. Dacă avem fibroame spre cavitatea uterină, care produc un ciclu menstrual abundent,  hemoragic, se poate pierde mult sânge. Pacientele ajung să fie anemice, să aibă valori foarte mici ale hemoglobinei, care impun transfuzia şi, uneori, intervenţii de urgenţă pentru a controla hemoragia. De asemenea, dacă fibromul creşte mult, este voluminos şi comprimă organele vecine, pot să apară probleme începând de la: urinat frecvent, o suferinţă a rinichilor, dilataţia căilor urinare, compresia pe venele din pelvis, ceea ce poate produce o tromboflebită.

Infertilitatea este o altă complicaţie a fibromului, care poate deforma cavitatea uterină şi nu permite pacientelor să rămână însărcinate. În astfel de cazuri, scoaterea uterului nu este însă o soluţie”, spune pentru Gândul medicul Rareş Nechifor.

Gândul: Ce este fibromul şi cum poate fi detectat?

Dr. Rareş Nechifor: Fibromul este o tumoră benignă a uterului, nu este un cancer şi nu se transformă niciodată în cancer. Este o afecţiune frecventă, mai mult de jumătate dintre femei având fibrom uterin. Cu ajutorul unei ecografii, putem pune diagnosticul şi putem vedea clar dacă peretele uterin nu mai este omogen, dacă este îngroşat sau dacă există anumiţi noduli. Deseori pot exista mai mulţi noduli fibromatoşi, iar dimensiunile lor pot varia, de la câţiva milimetri, până la 30 cm. După stabilirea diagnosticului, soluţiile terapeutice existente depind şi de simptomatologia pacientei. Astfel, dacă fibromul este mic şi nu deranjează în niciun fel, este necesară doar monitorizarea acestuia, la intervale de trei luni de zile fiind importantă efectuarea unei ecografii. Cu toate acestea, dacă pacienta este tânără şi îşi doreşte un copil, iar fibromul este puternic vascularizat, este important să fie tratat. Dacă pacienta a intrat la menopauză, fibroamele involuează natural, iar în 60-70% dintre cazuri nu mai creează probleme.

Care sunt simptomele?

În funcţie de dimensiunea şi localizarea fibroamelor, simptomele diferă şi pot fi împărţite pe mai multe  categorii.

O primă categorie este aceea a sângerărilor: un ciclu menstrual abundent, prelungit, uneori hemoragic, pacienta ajunge să fie anemică, cu o valoare mică a fierului, este mereu obosită. Acestea sunt fibroamele submucoase, care cresc spre interior, spre cavitatea uterină.

O alta categorie de simptome este dată de infertilitate, apare la femeile care nu pot rămâne însărcinate sau pierd sarcina. Fibroamele ce deformează cavitatea uterină se pot comporta ca un sterilet sau pot deranja sarcina, ducând la pierderea sa.

Citeşte continurea în Gândul!