Platformele din Golful Mexic eliberează în atmosferă cantităţi mult mai mari de metan

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Michigan, Statele Unite ale Americii, au publicat recent un studiu în care arată că estimările agenţiilor federale americane legate de emisiile de metan din Golful Mexic, un gaz cu efect de seră, în atmosferă sunt eronate; datele colectate sugerând că, în realitate, acestea ar fi duble, notează Phys.

Acest studiu este primul în care oamenii de ştiinţă au folosit eşantionarea maselor de aer pe platformele de petrol şi gaze din Golful Mexic. datele colectate arată că aceste platforme eliberează în atmosferă aproximativ jumătate de megatonă de metan, o cantitate comparabilă cu cea emisă de regiunea petroliferă Four Corners din sud-vestul SUA. De asemenea, cercetătorii subliniază faptul că platformele au o pierdere de 2,9% a metanului extras, similară cu ce a altor regiuni exploatate, dar mult mai mare decât cea prezentată oficial de către investitori.

Studiul publicat de către oamenii de ştiinţă de la Universitatea Michigan identifică trei motive care pot explica discrepanţele dintre datele colectate de către ei şi datele publicate de către Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite:

1. Erorile legate de numărarea platformelor: Instalaţiile din largul mării, aflate în apele de statelor, care sunt peste 1.300, lipseau din inventarul gazelor cu efect de seră din SUA.

2. Emisiile persistente din instalaţiile de apă superficială, în special cele concentrate în principal pe gazul natural, sunt mai mari decât cele inventariate.

3. Instalaţiile mai mari şi mai vechi situate în apele superficiale au tendinţa să producă evenimente episodice, disproporţionat de ridicate ale emisiilor de metan. Aceste facilităţi, care au mai mult de şapte platforme, contribuie la aproape 40% din emisii, dar constau în mai puţin de 1% din totalul platformelor. 

„Ştim că producţia de petrol şi gaz pe continent emite adesea mai mult metan decât cel inventariat. Cu acest studiu arătăm că acesta este şi cazul producţiei în larg şi că aceste discrepanţe sunt mari. Începând să identificăm şi să cuantificăm problema, cu un accent special pe facilităţi mai mari de apă superficială, putem lucra pentru a găsi soluţii optime de atenuare”, explică dr. Eric Kort, profesor de ştiinţe şi inginerie de mediu şi spaţială al Universităţii.

Studiul a fost publicat în Environmental Science and Technology.

Citeşte şi: