Milioane de simulări arată cum a devenit Pământul o lume locuibilă și cum a rezistat atât de mult timp

A fost nevoie de 3 sau 4 miliarde de ani pentru ca evoluția să producă Homo sapiens. Dacă clima ar fi eșuat cel puțin o singură dată în tot acel timp, evoluția s-ar fi destrămat și noi nu am fi acum aici. Așadar, pentru a înțelege cum am ajuns noi să existăm pe planeta Pământ, trebuie să aflăm modul în care Terra a reușit să susțină viață timp de miliarde de ani.

Aceasta nu este o problemă banală. Încălzirea globală curentă ne arată că clima se poate schimba considerabil de-a lungul a doar câteva secole.

• A fost descoperită o legătură surprinzătoare între furtunile solare și cutremure
• Oamenii de știință programează bacterii pentru a devora tumorile canceroase

Calculele arată că există un potențial ca clima Terrei să se deterioreze până la temperaturi de sub pragul de îngheț sau cel de fierbere în doar câteva milioane de ani.

Mai știm deja că Soarele a devenit cu 30% mai luminos după ce a apărut viața. În teorie, asta ar fi cauzat oceanele să fiarbă în totalitate până acum, având în vedere că nu erau înghețate pe Pământul timpuriu, acest concept fiind cunoscut drept „paradoxul Soarelui slab timpuriu”. Însă, cumva, acest puzzle al locuibilității a fost rezolvat.

Două teorii principale pentru problema locuibilității Pământului

Oamenii de știință au propus două teorii principale. Prima spune că Pământul ar putea poseda ceva asemănător unui termostat, un mecanism (sau mecanisme) de feedback (reacție sau răspuns) care împiedică clima să ajungă vreodată la temperaturi fatale.

A doua teorie propune că, dintr-un număr mare de planete, poate că unele reușesc să reziste prin noroc chior, iar Pământul se numără printre acestea. Acest al doilea scenariu devine și mai mai plauzibil având în vedere descoperirile din ultimele decenii ale multor planete din afara Sistemului Solar, așa-numitele exoplanete.

A fost extrem de rar ca o planetă să aibă reacții stabilizatoare atât de puternice

Rezultatele simulărilor cercetătorilor oferă un răspuns clar la această problemă de locuibilitate, cel puțin în ceea ce privește importanța feedback-ului și a norocului. A fost extrem de rar (doar 1 șansă din 100.000) ca o planetă să aibă reacții stabilizatoare atât de puternice încât a rămas locuibilă în toate cele 100 de simulări, indiferent de evenimente climatice întâmplătoare.

De fapt, cele mai multe planete care au rămas locuibile cel puțin o dată, au făcut-o de mai puțin de zece ori din 100. Aproape de fiecare dată în simulări, atunci când o planetă a rămas locuibilă timp de 3 miliarde de ani, a fost parțial datorită norocului.

În același timp, norocul în sine s-a dovedit a fi insuficient. Planetele special concepute pentru a nu avea deloc feedback, nu au rămas niciodată locuibile, potrivit Science Alert.

Norocul a fost cel mai probabil implicat în locuibilitatea planetei noastre

Astfel, simulările arată că rezultatele depind pe de-o parte de feedback și pe de altă parte de noroc. Tot felul de modificări ale simulărilor nu au afectat aceste rezultate. În mod implicit, Pământul trebuie să conțină unele feedback-uri stabilizatoare ale climei, iar în același timp norocul a fost cel mai probabil implicat în locuibilitatea planetei noastre.

Acest rezultat oferă o perspectivă diferită asupra motivului pentru care suntem capabili să privim înapoi asupra istoriei remarcabile a vieții de pe Pământ, care a evoluat, s-a diversificat și a devenit tot mai complexă până în momentul în care a dus la apariția noastră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii au descoperit un „super-Pământ” care este aproape la fel de vechi ca Universul

Timpul pe Pământ a trecut mai repede în anul 2020 decât în orice alt moment din ultimii 50 de ani

În mod surprinzător, laserele sunt cel mai lent lucru de pe Pământ

Vești proaste pentru viață: Ce arată prima prognoză meteo de la steaua cea mai apropiată de Pământ