HORUS, noul algoritm care poate dezvălui ce se ascunde în cele mai întunecate cratere ale Lunii

Nu există nicio parte întunecată a Lunii. Însă, există multe pete întunecate pe satelitul nostru natural, mai ales la baza craterelor în care nu a pătruns niciodată lumina solară.

Aceste zone au fascinat oamenii de știință timp de zeci de ani, având în vedere faptul că lipsa luminii solare înseamnă o temperatură mai joasă, care ar permite materialelor să rămână înghețate. Cu alte cuvinte, acolo ar putea exista apă, iar aceasta este esențială pentru orice viitoare misiune lunară cu echipaj.

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

Din păcate, lipsa luminii Soarelui mai înseamnă și că este dificil să vezi ce se află la baza acelor cratere. Cel mai mult s-au apropiat cercetătorii atunci când LCROSS, o misiune NASA, a declanșat un proiectil în craterul Cabeus și a analizat norul de praf rezultat, care conține o cantitate relativ crescută de apă. Însă, nimeni nu a putut dezvălui în mod direct câtă apă există în acele cratere.

17 regiuni lunare întunecate în permanență, analizate cu HORUS

Acum, oamenii de știință de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar (MPS) din Germania au dezvoltat o nouă tehnică.

Aceștia au folosit un algoritm de inteligență artificială numit Hyper-effective nOise Removal U-net Software (HORUS). Obiectivul principal al HORUS este de „a curăța” imaginile neclare colectate de alte nave spațiale, cum ar fi Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO).

În ciuda multor dificultăți, cercetătorii au folosit 70.000 de imagini de la LRO pentru a calibra algoritmul, care apoi a fost utilizat pe 17 regiuni întunecate în permanență de la polul sud al Lunii, potrivit Science Alert.

Cea mai mare zonă studiată acoperea 54 km2, iar cea mai mică 0,18 km2.

Definirea terenului de pe Lună, specialitatea lui HORUS

Cu ajutorul noului algoritm, imaginile de la baza craterelor au fost îmbunătățite semnificativ. Din păcate, fotografiile nu prezintă dovezi directe ale apei, precum pete luminoase care ar indica gheața. Cu toate acestea, orice misiune cu echipaj care dorește să caute apă în regolitul lunar va trebui mai întâi să știe cum arată terenul din aceste cratere.

Definirea acestui teren este specialitatea algoritmului HORUS. Oamenii de știință au putut distinge elemente geologice de doar câțiva metri care ar putea pune în pericol un rover sau alt vehicul spațial.

Acesta a fost un prim pas în explorarea părților anterior invizibile ale Lunii. Cu puțin noroc, într-o bună zi, oamenii vor putea să exploreze aceste zone în siguranță, și, cu mai mult noroc, vor găsi un ingredient esențial pentru viața de pe Terra.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum testează inginerii de la NASA costumele spațiale pentru viitoarele misiuni pe Lună

Motivul surprinzător pentru care Luna are mai puține cratere decât ar trebui

Un studiu amplu arată că Luna are o influență considerabilă asupra somnului uman

SpaceX va duce astronauți pe Lună „probabil” înainte de anul 2024. Ce a promis recent Elon Musk