Motivul surprinzător pentru care Luna are mai puține cratere decât ar trebui

Luna a avut o perioadă dificilă de-a lungul istoriei sale de aproximativ 4,5 miliarde de ani. Un nou studiu sugerează că a supraviețuit unor lovituri de asteroizi, mai bine decât arată suprafața sa de astăzi.

Noua cercetare, publicată în Nature Communications, susține că unele dintre cele mai vechi impacturi asupra Lunii au lăsat amprente aproape invizibile, deoarece loveau o suprafață mai moale, adică oceanul global de magmă care a acoperit Luna la început, înainte ca aceasta să se răcească și să se solidifice.

• Pentru prima dată, cercetătorii ar fi detectat un obiect masiv în Centura Kuiper
• Creierul are mai multe sisteme de apărare decât am crezut, indică un studiu

Aceste descărcări, relativ slabe, care nu lasă aproape nicio urmă permanentă, ar putea explica de ce Luna, așa cum arată în prezent, nu seamănă cu ceea ce oamenii de știință cred că i s-a întâmplat în primele miliarde de ani, notează Science Alert.

„Aceste cratere de impact mare, adesea denumite bazine de impact – formate în timpul solidificării lunare a oceanului magmatic cu mai mult de patru miliarde de ani în urmă – ar fi trebuit să producă cratere cu aspect diferit, în comparație cu cele formate mai târziu în istoria geologică”, spune cercetătoarea de știință planetară Katarina Miljkovic, de la Curtin University din Australia.

Modificările asupra Lunii au vut efect și asupra Pământului

Ideea unui ocean global de magmă pe Lună nu este nicidecum nouă, dar cercetarea aprofundează linia cronologică a loviturilor de magmă și asteroid.

Unele studii sugerează că lacurile fierbinți ale magmei ar fi putut rămâne în jur de 200 de milioane de ani și această ultimă cercetare arată cum s-ar potrivi cu datele sugerate pentru un bombardament timpuriu al asteroizilor mari.

„Perioada de solidificare a oceanului magmatic lunar variază semnificativ între diferite studii, dar ar fi putut fi suficient de prelungită pentru a experimenta o parte din istoria amplă a bombardamentelor de impact, tipice pentru primele perioade ale evoluției sistemului solar. Pe măsură ce Luna îmbătrânește și suprafața se răcește, devine mai dură, iar amprentele de bombardament sunt mult mai vizibile prin teledetecție”, spune Miljkovic.

Acest lucru este extrem de important în stabilirea modului în care Sistemul Solar a ajuns să fie acum și să aflăm mai multe despre cum se formează, de fapt, planetele și cât timp rămân în anumite state.

Dar, orice i s-a întâmplat Lunii a avut un efect și asupra Pământului, oferind o mai bună înțelegere a modului în care a apărut planeta noastră și viața de pe ea.

Citește și:

Inspectoratul General al NASA: Retrimiterea astronauților pe Lună nu este posibilă până în 2025

Ce s-ar întâmpla dacă Luna ar fi de două ori mai aproape de Pământ?

Momentul reintrării în atmosfera Pământului. „Unii astronauţi o compară cu o serie de accidente”