Astronomii descoperă oceanele ascunse ale sateliților naturali cu ajutorul câmpurilor magnetice

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În secolul XXI, oamenii de știință au devenit din ce în ce mai conștienți de faptul că în obiectele din întregul sistem solar există oceane subterane formate din apă lichidă. Deoarece apa este o cerință universală pentru viața pe Pământ, aceste corpuri, în cea mai mare parte luni, sunt locuri de plecare în căutarea vieții extraterestre.

O modalitate principală de a deduce existența unui ocean este prin intermediul unui câmp magnetic indus. Aceste câmpuri își au originea într-o aplicație unică a legii inducției lui Faraday, care afirmă că un câmp magnetic care variază în timp, creează un curent electric atunci când este aplicat unui circuit.

Apa care este suficient de sărată pentru a rămâne lichidă în mediile spațiale reci este foarte conductivă.

În același timp, orbita unei luni, prin câmpul magnetic rotativ al unei planete, expune luna la o intensitate a câmpului care variază în timp.

Apa, cheia în căutarea vieții extraterestre

Aceste efecte se combină pentru a induce un curent electric în interiorul oceanului, care, la rândul său, generează un câmp magnetic indus care emană de pe Lună. Cu toate acestea, observarea câmpului magnetic care rezultă din acest proces este o sarcină dificilă, arată studiul publicat în Earth and Space Science.

Câmpul indus este mult mai slab decât câmpul planetar care pătrunde în mediile locale. În cazul în care o lună are o atmosferă subțire, ionosfera sa poate genera încă un câmp magnetic indus, ceea ce poate duce la o detectare falsă a oceanului.

Cercetătorii prezintă o nouă metodă de abordare a acestor dificultăți, bazată pe modelarea predictivă și pe o analiză a componentelor principale. Aceștia au selectat un singur zbor de apropiere a celui mai mare satelit al lui Neptun, Triton, dezvoltat pentru conceptul misiunii Trident, propus în cadrul programului Discovery al NASA. Acest eveniment ar produce doar 12 minute de date utilizabile din care să se observe existența unui ocean subteran.

Un singur zbor, suficient pentru a identifica un ocean sub suprafața unei luni

Metoda constă în utilizarea unui model computerizat pentru a simula măsurătorile efectuate în timpul unui survol al sistemului Triton cu diferite proprietăți fizice potențiale, cum ar fi adâncimea, grosimea și conductivitatea oceanului, potrivit Phys.org.

O analiză a componentelor principale a acestor date identifică apoi caracteristicile care explică cel mai bine variabilitatea observațiilor. Astfel, se creează o transformare simplă a datelor primite de la navele spațiale, într-o reprezentare care distinge mai clar scenariile ionosferă-ocean.

Autorii susțin că pentru explorarea Sistemului Solar, un singur zbor poate fi suficient pentru a identifica existența unui ocean sub suprafața unei luni precum Triton.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un economist a stârnit un val de ironii după ce a propus că am putea vinde Luna

Imaginile prin satelit arată o creștere rapidă a lacurilor glaciare, la nivel global

De ce imaginile Apollo de pe Lună nu sunt false? Explicația lui Neil deGrasse Tyson

Un bărbat din Florida a găsit în casa sa o piatră adusă de pe Lună