NASA a înregistrat sunetul sinistru produs de o gaură neagră

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

NASA a publicat un clip audio cu undele sonore care se unduiesc dintr-o gaură neagră supermasivă, situată la 250 de milioane de ani lumină distanță.

Gaura neagră se află în centrul roiului de galaxii Perseus, iar undele acustice care provin de la aceasta au fost transpuse în sus cu 57 și 58 de octave, astfel încât să fie percepute de auzul uman.

• Există mame care nu își iubesc copiii? O explicație psihologică pentru relațiile dificile
• Premieră în astronomie: Telescopul Webb a explorat suprafața unui super-Pământ din apropiere

Rezultatul este un fel de urlet care sună nu numai înfricoșător, ci și puțin furios. Este pentru prima dată când aceste unde sonore au fost extrase și pot fi auzite.

Deci, ce se întâmplă în această înregistrare? S-ar putea să nu putem auzi sunetul în spațiu, dar asta nu înseamnă că nu există.

O gaură neagră supermasivă, situată la 250 de milioane de ani-lumină

În 2003, astronomii au detectat ceva cu adevărat uimitor: undele acustice care se propagă prin cantitățile abundente de gaz care înconjoară gaura neagră supermasivă din centrul roiului de galaxii Perseus, care este acum renumit pentru gemetele sale sinistre.

Noi nu le-am putea auzi la intensitatea lor actuală. Undele includ cea mai joasă notă din Univers detectată vreodată de oameni – mult sub limitele auzului uman.

Dar această sonificare recentă nu numai că a adus înregistrarea cu o mulțime de octave mai sus, dar a adăugat și notele detectate de la gaura neagră, astfel încât să ne putem face o idee despre cum ar suna ele, răsunând prin spațiul intergalactic.

Cea mai joasă notă, cea identificată în 2003, este un si bemol, cu puțin peste 57 de octave sub Do mijlociu. La această înălțime, frecvența sa este de 10 milioane de ani. Cea mai joasă notă detectabilă de către oameni are o frecvență de o douăzecime de secundă.

Astronomii au detectat ceva cu adevărat uimitor

Undele sonore au fost extrase radial, sau spre exteriorul găurii negre supermasive din centrul roiului Perseus, și au fost redate în sens invers acelor de ceasornic dinspre centru, astfel încât putem auzi sunetele în toate direcțiile din gaura neagră supermasivă la tonuri de 144 cvadrilioane și 288 cvadrilioane de ori mai mari decât frecvența lor originală, scrie ScienceAlert.

Rezultatul este unul straniu, ca multe dintre undele înregistrate din spațiu și transpuse în frecvențe audio.

Sunetele nu sunt însă doar o curiozitate științifică. Gazul și plasma subțire care plutesc între galaxiile din roiurile de galaxii este mai dens și mult, mult mai fierbinte decât mediul intergalactic din afara roiurilor de galaxii.

Undele sonore care se propagă prin acest mediu reprezintă un mecanism prin care mediul poate fi încălzit, deoarece acestea transportă energie prin plasmă.

Rezultatul este unul straniu

Deoarece temperaturile ajută la reglarea formării stelelor, undele sonore ar putea, prin urmare, să joace un rol vital în evoluția roiurilor galactice pe perioade lungi de timp.

Această căldură este cea care ne permite să detectăm și undele sonore. Deoarece mediul dintre roiuri este atât de fierbinte, acesta strălucește puternic în raze X. Observatorul de raze X Chandra a permis nu numai detectarea inițială a undelor sonore, ci și realizarea proiectului de sonificare.

O altă gaură neagră supermasivă celebră a primit, de asemenea, tratamentul de sonificare. M87*, prima gaură neagră care a fost imaginată direct în cadrul unui efort colosal al colaborării Event Horizon Telescope, a fost imaginată în același timp și de alte instrumente.

Printre acestea se numără Chandra pentru raze X, Hubble pentru lumină vizibilă și Atacama Large Millimeter/submillimeter Array pentru lungimi de undă radio.

Noi descoperiri detaliate despre misteriosul Univers

Aceste imagini au arătat un jet colosal de material lansat din spațiul aflat imediat în afara găurii negre supermasive, la viteze care par mai mari decât cea a luminii în vid (este o iluzie, dar una interesantă). Iar acum, și ele au fost sonificate.

Pentru a fi clar, aceste date nu erau unde sonore la început, precum cele audio de la Perseus, ci lumină în diferite frecvențe. Datele radio, la cele mai joase frecvențe, au cea mai joasă intonație în sonificare. Datele optice dețin intervalul de mijloc, iar cele cu raze X se află în partea superioară.

Transformarea datelor vizuale ca acestea în sunet poate fi un nou mod interesant de a experimenta fenomenele cosmice, iar metoda are și valoare științifică.

Uneori, transformarea unui set de date poate dezvălui detalii ascunse, permițând descoperiri mai detaliate despre Universul misterios și vast din jurul nostru.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Prima gaură neagră „în stare latentă” descoperită în afara Căii Lactee

O gaură neagră supermasivă se rotește mai încet decât se așteptau astronomii. Care ar putea fi cauza?

O pâlpâire din întuneric dezvăluie indicii despre Sagittarius A*, gaura neagră din centrul galaxiei

Cum alimentează câmpurile magnetice o gaură neagră supermasivă?