Test de cultură generală. Cine a descoperit penicilina?

Pe 3 septembrie 1928, la scurt timp după numirea sa ca profesor de bacteriologie, a observat că un vas de cultură cu Staphylococcus aureus la care lucrase fusese contaminat cu o ciupercă. Mai exact, cu un mucegai, identificat ulterior drept Penicillium notatum (clasificat acum ca P. chrysogenum). Cine a descoperit penicilina?

Profesorul a observat cum mucegaiul a inhibat creșterea bacteriei.

• Ce s-a întâmplat după ce un agent de Inteligență Artificială a halucinat și a invitat mai…
• Noul decalaj digital din familie. Copiii folosesc Inteligența Artificială zilnic, dar părinții nu știu

El a numit la început substanța „suc de mucegai” și apoi „penicilină”, după mucegaiul care a produs-o.

Cine a descoperit penicilina?

Cine a descoperit penicilina și ce importanță a avut descoperirea?

Numele celui care a făcut marea descoperire este Alexander Fleming, penicilina fiind unul dintre primele antibiotice descoperite.

După întâmplarea de mai sus, Fleming a decis să investigheze în continuare, pentru că a crezut că a găsit o enzimă mai puternică decât lizozima. De fapt, nu era o enzimă, ci un antibiotic.

Pe când Fleming stabilea acest lucru, el devenise deja interesat de penicilină în sine.

Fiind tipul de cercetător singuratic, cu un ochi format pentru a observa neobișnuitul, Fleming avea libertatea de a urmări orice îl interesa. Deși această abordare a fost ideală pentru a profita de o observație întâmplătoare, dezvoltarea terapeutică a penicilinei a necesitat o muncă de echipă multidisciplinară.

Fleming, lucrând cu doi tineri cercetători, nu a reușit să stabilizeze și să purifice penicilina. Cu toate acestea, el a subliniat că penicilina are potențial clinic, atât ca antiseptic topic, cât și ca antibiotic injectabil, dacă ar putea fi izolată și purificată.

Cine a fost Alexander Fleming?

Alexander Fleming și-a început școala primară la Loudoun Moor și apoi a trecut la o școală mai mare, la Darvel, înainte de a se înscrie la Academia Kilmarnock în 1894.

În 1895 s-a mutat la Londra pentru a locui cu fratele său mai mare Thomas (care lucra ca oftalmolog) și și-a finalizat educația de bază la Regent Street Polytechnic, potrivit Britannica.

După ce a lucrat ca funcționar de transport maritim la Londra, Fleming și-a început studiile medicale la St. Mary’s Hospital Medical School în 1901, finanțate printr-o bursă și o moștenire de la unchiul său. Acolo a câștigat medalia de aur din 1908 pentru cel mai bun student la medicină la Universitatea din Londra.

Cariera neașteptată a lui Fleming

La început a plănuit să devină chirurg, dar un post temporar în laboratoarele Departamentului de Inoculare de la Spitalul St. Mary l-a convins că viitorul său se află în noul domeniu al bacteriologiei. Acolo a intrat sub influența bacteriologului și imunologului Sir Almroth Edward Wright, ale cărui idei de terapie prin vaccin păreau să ofere o direcție revoluționară în ceea ce privește tratamentul medical.

În noiembrie 1921, Fleming a descoperit lizozima, o enzimă prezentă în fluidele corpului precum saliva și lacrimile, care are un efect antiseptic ușor, aceasta fiind prima sa descoperire majoră.

Vă recomandăm să citiți și:

Ciuperca anti-buruieni este noul aliat al fermierilor australieni

Șocurile electrice ușoare aplicate creierului pot proteja persoanele în vârstă de pierderea memoriei

Sănătatea precară a inimii prezice îmbătrânirea prematură a creierului

Medicii spun că o pastilă ieftină poate stopa pierderea părului