Stephen Hawking, omul de știință care a explorat Universul dintr-un scaun cu rotile. „Inteligența este abilitatea de a te adapta schimbării”

Stephen William Hawking s-a născut la Oxford, pe 8 ianuarie 1942, și a copilărit  în Londra și St. Albans. Licențiat în fizică la Oxford, Hawking și-a continuat cercetările postuniversitare la Cambridge, în domeniul cosmologiei. Este cunoscut pentru descoperirea fenomenului denumit Radiațiile Hawking, conform căruia găurile negre pierd energie și, în cele din urmă, dispar, dar și pentru Teoria Întregului conform căreia Universul evoluează după niște legi bine definite.

„Acest set de legi ne poate oferi răspunsurile la întrebări precum: Cum s-a născut Universul? Când și dacă se va sfârși? Dacă da, cum se va produce asta? Dacă găsim răspunsurile la aceste întrebări, ar trebui să fim capabili să intrăm în mintea lui Dumnezeu”. (Stephen Hawking)

• Galileo Galilei, omul care a schimbat cursul istoriei. „Și totuși, se mișcă!”
• Sonda europeană Mars Express a observat „păianjeni” pe planeta Marte

La vârsta de 21 de ani (în 1964), Stephen Hawking a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, cunoscuta și ca boala Lou Gehrig, afecțiune ce se caracterizează printr-o pierdere progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului și măduvei spinării denumite neuroni motori. ALS este o boală progresivă, invalidantă, fatală, care în timp afectează mersul, vorbitul, mâncatul, înghițitul, dar și alte funcții fundamentale. De obicei, simptomele apar după vârsta de 50 de ani și duc la deces în câteva luni sau ani.

Prognostic medical greșit

Atunci când medicii l-au diagnosticat pe Hawking cu ALS, la vârsta de 21 de ani, aceștia au fost pesimiști în ceea ce privește durata de viață a pacientului, prezicând că Hawking va trăi maxim 3 ani. Dar prognosticul s-a dovedit a fi  unul greșit, deoarece Stephen a trăit încă 55 de ani, cu toate că boala lui a evoluat, astfel că în timp acesta nu s-a mai putut mișca, iar cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o aproape paralizat în scaunul cu rotile, nemaiputând fi capabil să vorbească decât cu ajutorul unui sintetizator de voce.

Așteptările mele au fost reduse la 0 când aveam 21 de ani. Tot ce a urmat a fost un bonus. (…) Indiferent cât de grea ar putea părea viața, poți întotdeauna să faci ceva și să fii bun la acel lucru. Atâta timp cât există viață, există speranță. (Stephen Hawking)

Optimist, nu s-a lăsat înfrânt de invaliditatea sa

După diagnosticul primit în anii ’60, Hawking a început să folosească cârje și, treptat, a trecut la un scaun cu rotile ajungând în imposibilitatea de a se mai deplasa. Există o poveste apocrifă  – și nu știu dacă este adevărată – că, la un moment dat, ar fi trecut peste degetele de la picioarele Prințului Charles, cu scaunul lui cu rotile, spune Kristine M. Larsen, profesor de astronomie la Universitatea Centrală din Connecticut și autoarea cărții Stephen Hawking: A Biography. Chiar dacă prima relatare nu este confirmată, cu siguranță îi plăcea să danseze în scaunul cu rotile pe ringul de dans.  Îmi amintesc că l-am văzut, odată, în timpul conferințelor, în scaunul său cu rotile. După un incident în care a căzut din scaun și și-a rupt șoldul, a glumit spunând că s-a întâmplat asta pentru că este un șofer prost. (Kristine M. Larsen)

Nu a crezut în Dumnezeu

În 1974, atunci când avea 32 de ani, Stephen Hawking a devenit unul dintre cei mai tineri membri ai prestigiosului for de ştiinţă britanic Royal Society, iar în 1979 a fost numit șeful catedrei de matematică de la Universitatea Cambridge, unde se mutase de la Oxford pentru a studia astronomia teoretică şi cosmologia. Acest titlu fusese deţinut, ultima dată, de renumitul om de știință Isaac Newton (1642 – 1727).

Hawking nu credea în Dumnezeu, considerând că lumea este rezultatul unui fenomen ce poate fi explicat științific și nu o creație a unei ființe supreme.

Consider creierul ca fiind un fel de computer care va înceta să funcționeze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viață de apoi pentru computerele defecte; aceasta este o poveste cu zâne pentru oamenii care se tem de întuneric. (…)Creația spontană este motivul pentru care există Universul, pentru care existăm. (…)Dumnezeu este numele pe care oamenii îl dau motivului pentru care suntem aici. Dar cred că adevăratul motivul este mai degrabă legat de legile fizicii decât de cineva cu care se poate avea o relație personală. Un Dumnezeu impersonal

Rolul jucat de timp la începutul Universului este, cred eu, cheia necesară pentru a elimina nevoia unui Mare Arhitect și prin care putem arăta cum Universul s-a creat singur. Nu poți să te întorci în timp înainte de Big Bang deoarece nu exista timp înainte de Big Bang. În sfârșit, am găsit ceva care nu are o cauză deoarece nu există timpul în care o astfel de cauză să existe. Pentru mine, acest lucru înseamnă că nu există posibilitatea unui creator deoarece nu există timpul în care un creator să existe. Odată ce timpul însuși a început din momentul Big Bangului, acest eveniment nu ar fi putut să fie cauzat sau creat de nimeni și de nimic.

Hawking, care era foarte preocupat și de aspectul Inteligenței Artificiale, credea că dezvoltarea unei tehnologii mai bune este imperativă pentru supraviețuirea oamenilor. În viitor, Inteligența Artificială ar putea dezvolta o voință proprie — o voință care ar pute intra în conflict cu a noastră. Așadar, dezvoltarea inteligenței artificiale va fi fie cel mai bun, fie cel mai rău lucru care i s-a întâmplat vreodată omenirii. Încă nu știm ce va fi”. 

Hawking, film cu un actor de Oscar

Hawkins a fost căsătorit de două ori și a avut trei copii. În 1988, chiar dacă boala lui era deja într-un stadiu avansat, a reușit să termine de scris cartea „O scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre” prin care a venit cu explicații pe înțelesul oamenilor din afara zonei ştiinţifice despre teoriile fundamentale ale Universului. Lucrarea a devenit un bestseller, vânzându-se în peste 10 milioane de exemplare. În 2001 a scris o a doua carte, „Universul într-o coajă de nucă”, iar în 2007 Hawking a publicat cartea pentru copii „George şi cheia secretă a Universului”, împreună cu fiica lui Lucy, prin care a încercat să explice cum funcţionează sistemul solar, asteroizii, găurile negre şi alte corpuri cereşti.

În 2010 a publicat „The Grand Design”, carte care a provocat controverse în rândurile persoanelor religioase din cauza afirmațiilor sale că nu este nevoie de o forță divină pentru a explica apariția Universului. A apărut, scurt, sub formă de hologramă în „Star Treck: Următoarea Generație” și într-un episod din serialul „The Simpsons”. A colaborat chiar și cu Pink Floyd, în 1994 și în 2014, folosindu-și vocea la înregistrările unor piese ale trupei. Tot în 2014, a fost lansat și filmul „The Theory of Everything”, care are la bază povestea de dragoste dintre Hawking și prima soție, Jane Wilde, film care i-a adus un Oscar actorului din rolul principal Eddie Redmine.

Stephen Hawking, cel mai renumit om de știință britanic al vremurilor actuale, care și-a dedicat viața descoperirii secretelor Universului, a murit la Cambridge, pe 14 martie 2018, la vârsta de 76 de ani.

Surse:

https://www.history.com/news/7-things-you-didnt-know-about-stephen-hawking

https://time.com/5199149/stephen-hawking-death-god-atheist/

https://www.britannica.com/biography/Stephen-Hawking

Vă mai recomandăm să citiți și:

O punte între relativitate și mecanica cuantică. Găurile negre „păroase” pot rezolva paradoxul lui Hawking

Tabla lui Stephen Hawking, plină de ecuații și desene, ar putea fi în curând descifrată

O teorie faimoasă a lui Stephen Hawking, confirmată de oamenii de știință

O gaură neagră dezvoltată în laborator a confirmat o teorie prezisă de Stephen Hawking în 1974