Oamenii de știință spun că nucleul interior al Pământului și-a oprit rotația și a schimbat direcția

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Geologii tocmai au descoperit că nucleul interior al Pământului, care de obicei se rotește în interiorul unui înveliș exterior topit, pare să fi încetinit până la o oprire bruscă.

Totuși, aceasta nu este prima dată când se înregistrează un astfel de eveniment. Nu este nici măcar primul din istoria recentă.

• Greutatea în plus ți-ar putea îmbătrâni creierul mai rapid, avertizează un studiu
• De ce costă atât de mult ședințele de psihoterapie și unde pot găsi oamenii ajutor gratuit…

„Observații surprinzătoare indică faptul că nucleul interior aproape că și-a oprit rotația în ultimul deceniu și ar putea să se confrunte cu o inversare în cadrul unei oscilații [care implică mai multe decenii], cu un alt punct de cotitură la începutul anilor 1970”, scriu geofizicienii Yi Yang și Xiaodong Song de la Universitatea Peking din Beijing.

Știm doar de câteva decenii că nucleul interior al Pământului se rotește în raport cu mantaua de deasupra sa, de când acest lucru a fost confirmat în 1996 de Song și de colegul său seismolog Paul Richards de la Universitatea din Columbia din New York, SUA.

Înainte ca cei doi să-și anunțe descoperirea, ideea că nucleul interior al Pământului se rotește separat de restul planetei era o teorie nedovedită, prezisă de un model nedovedit al câmpului magnetic al Pământului.

Cât de repede sau încet se rotește nucleul interior al Terrei?

De atunci, cercetătorii au încercat să afle – de la o distanță de 5.100 de kilometri – cât de repede sau cât de încet se rotește nucleul interior al planetei noastre.

La început, oamenii de știință au crezut că nucleul interior face o revoluție completă la fiecare 400 de ani, fiind acționat de cuplul electromagnetic și echilibrat de atracția gravitațională. Dar alți oameni de știință au emis în curând teoria că se rotește mult mai încet, având nevoie de 1.000 de ani sau mai mult pentru a se roti complet, scrie ScienceAlert.

Viteza acestei rotații, precum și dacă aceasta variază sau nu, este încă dezbătută în prezent. Cu toate acestea, nucleul interior își continuă drumul, fără să fie conștient de dezbaterea zgomotoasă.

Efectuând noi măsurători, Song a revenit la aceeași metodă pe care el și Richards au folosit-o pentru a deduce că nucleul interior se rotește. În 1996, cei doi au urmărit undele seismice de la cutremurele repetate, numite dublete, care au traversat nucleul interior, din sudul Atlanticului și până în Alaska, între 1967 și 1995.

Dacă nucleul interior nu s-ar fi mișcat, undele de șoc ar fi trebuit să parcurgă același traseu. Dar Song și Richards au arătat că undele seismice au devenit cu o fracțiune de secundă mai rapide între anii 1960 și 1990.

Rotația nucleului intern s-ar fi oprit recent

Acum, în noul studiu realizat împreună cu Yang, Song a revizuit acele date vechi, comparându-le cu modele mai recente de unde seismice aproape identice, care sugerează că nucleul interior a încetinit până la oprire – și ar putea chiar să se inverseze.

Cei doi au descoperit că, începând din 2009, traiectorii care anterior prezentau variații temporale semnificative au prezentat puține schimbări în timp ce undele seismice au trecut prin nucleu și au ieșit pe partea cealaltă. Orice diferență de timp a dispărut.

„Acest model consistent la nivel global sugerează că rotația nucleului intern s-a oprit recent”, scriu Yang și Song.

Se pare, de asemenea, că această stagnare recentă a nucleului interior este asociată cu o inversare a rotației, spun Yang și Song, sfera solidă de fier alunecând înapoi în cealaltă direcție ca parte a unei oscilații de șapte decenii.

Pe baza calculelor lor, un mic dezechilibru în forțele electromagnetice și gravitaționale ar fi suficient pentru a încetini și apoi a inversa rotația nucleului interior, așa cum s-a observat.

Procesele din adâncul planetei noastre afectează suprafața acesteia

Cercetătorii subliniază faptul că schimbarea de șapte decenii coincide cu alte schimbări periodice observabile la suprafața Pământului, în ceea ce privește durata zilei și câmpul magnetic, ambele având o periodicitate de șase până la șapte decenii. Modelele pe decenii în observațiile climatice, ale temperaturii medii globale și ale creșterii nivelului mării, par, de asemenea, să se alinieze în mod ciudat.

Pentru Yang și Song, această oscilație frecventă, cu deplasare lentă, abia perceptibilă, care se balansează înainte și înapoi la fiecare 60-70 de ani, pare să indice „un sistem de rezonanță între diferitele straturi ale Pământului”.

Deoarece se crede că nucleul interior al Pământului este legat în mod dinamic de straturile sale exterioare, legat de nucleul exterior prin cuplaj electromagnetic și legat de mantaua prin forțe gravitaționale, studiul ar putea contribui, de asemenea, la înțelegerea modului în care procesele din adâncul planetei noastre afectează suprafața acesteia – crusta subțire pe care trăim, așezată deasupra unui interior învolburat.

Studiul a fost publicat în revista Nature Geoscience.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Care este cea mai veche specie de pe Pământ?

Comportamentul bizar al mineralelor din adâncurile Pământului, explicat într-un nou studiu

A doua lume de mărimea Pământului dintr-un sistem planetar, descoperită de TESS

Stratul de ozon a fost distrus în timpul celei mai mari extincții de pe Pământ