Cum știm ce vârstă au stelele cu adevărat?

Există o singură stea despre care suntem destul de siguri că are vârsta corectă, și anume Soarele. Obținerea acestei valori pentru fiecare altă stea, de la cele foarte tinere la cele foarte bătrâne, este o chestiune de modelare inteligentă care încearcă să încadreze stelele într-un tipar.

Deși funcționează de multe ori, este departe de a fi perfectă și, în cele din urmă, depinde de cât de mult știm despre stele. Chiar și atunci când vine vorba de propriul nostru Soare, există multe lucruri pe care nu le cunoaștem.

• Musca digitală. Cât de aproape suntem de simularea unui creier?
• Este adevărat că un microbiom cât mai divers ne ferește de boli?

Dar vârsta stelelor este un factor important de știut și, teoretic, este destul de ușor de calculat ce trebuie să cauți. În practică, devine dificil.

În cea mai mare parte a duratei de viață a unei stele, aceasta va fuziona hidrogenul, iar durata depinde de masa stelei – dar nu într-un mod evident.

Există o singură stea pentru care suntem siguri de vârstă

Stelele masive au mai mult combustibil de ars, dar și radiază mult mai multă energie. Pentru a nu se prăbuși, acestea trebuie să fuzioneze mult mai mult decât o stea precum Soarele, astfel încât vor consuma combustibilul respectiv într-un timp mult mai scurt.

În cazul stelelor mai mici, lucrurile decurg mai încet, deoarece nu trebuie să ardă combustibilul atât de repede pentru a-și menține echilibrul intern.

Pe baza acestui fapt, puteți vedea că există o lege care leagă vârsta de masa unei stele. Aceasta este o modalitate utilă de a ajunge la un anumit tip de estimare.

Este important de știut că, indiferent de mărime, atunci când o stea începe să elibereze energie datorită fuziunii nucleare interne a hidrogenului, aceasta va aparține unui grup numit secvență principală.

Stelele masive au mai mult combustibil de ars

Termenul provine de la distribuția acestor stele pe diagrama Hertzsprung-Russell (HR). Pe axa verticală se află luminozitatea acestor obiecte, iar pe cealaltă indicele de culoare (sau temperatura, sau clasificarea stelară). Stelele alb-albastre sunt cele mai mari și mai fierbinți, în stânga sus, iar piticele roșii sunt în dreapta jos. Soarele se află undeva la mijloc.

Atunci când stelele ies din secvența principală, ele devin gigante roșii (și apoi supergigante), astfel încât luminozitatea lor tinde să rămână aceeași, dar culoarea lor se schimbă. Toate acestea pot fi utile atunci când vine vorba de estimarea vârstei lor.

Dacă aveți un grup de stele într-un roi, probabil că acestea s-au format aproximativ în același timp unele cu altele.

Acum, dacă le verificați la un anumit timp mai târziu, un anumit număr dintre ele vor fi ieșit din secvența principală. Prin reprezentarea lor pe diagrama HR puteți găsi punctul de cotitură.

Dacă în acest roi acest punct ar fi o stea precum Soarele, ați putea presupune că roiul are o vechime de aproximativ 10 miliarde de ani, deoarece se așteaptă ca Soarele să rămână pe secvența principală atât de mult timp, scrie IFL Science.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Astronomii au identificat aproape 200.000 de stele sărace în metale

Astronomii au aflat ce se întâmplă cu planetele aflate prea aproape de stelele lor

Oamenii de știință au surprins rafalele de vânt dintr-un sistem îndepărtat de stele neutronice

Astronomii au observat cum alimentează stelele praful interstelar