Astronomii au aflat ce se întâmplă cu planetele aflate prea aproape de stelele lor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sondajul masiv Kepler a descoperit o comoară de exoplanete. Dar în toată această bogăție cercetătorii au găsit trei anomalii: ceea ce păreau a fi inele de praf în jurul stelelor unde ar trebui să fie planete. Erau planete stâncoase în curs de a fi distruse. O echipă de astronomi a găsit o modalitate de a folosi aceste locuri haotice pentru a înțelege unele dintre cele mai misterioase și greu de detectat planete din Univers.

În prezent, cunoaștem aproximativ 5.000 de exoplanete în galaxie. Acestea reprezintă doar o mică parte din cele aproximativ 1 trilion de lumi din Calea Lactee. Dar, chiar dacă am avansat destul de mult, avem dificultăți excepționale în a găsi o anumită clasă de exoplanete: cele mici, stâncoase. Tehnicile noastre se bazează pe tranzitul planetelor.

Atunci când o exoplanetă trece prin fața stelei, aceasta provoacă o mică scădere a luminozității, dar dacă planeta este prea mică, schimbarea de luminozitate nu este suficient de mare pentru a fi detectată, astfel încât planetele mici, de mărimea Pământului sau mai mici, rămân ascunse pentru noi.

Căldura stelei fierbe planetele

Recent, o echipă de cercetători a subliniat că unele anomalii din datele Kepler ar putea fi o binecuvântare deghizată. Printre datele returnate de Kepler se numără inele de praf și resturi în jurul unei stele. Cercetătorii anteriori ajunseseră la concluzia că acestea sunt planete stâncoase aflate în proces de ștergere. Sunt lumi care s-au apropiat prea mult de steaua mamă, iar căldura acelei stele le fierbe de vii.

Echipa de cercetători a publicat o lucrare, disponibilă pe arXiv, care detaliază simulări ale modului în care s-ar putea desfășura acest proces. Ei au descoperit că aceste lumi mici sunt prinse între două extreme.

Pentru că orbitează aproape de steaua mamă, este aproape sigur că sunt blocate, ceea ce înseamnă că doar o singură parte a planetei se află în permanență cu fața spre stea. Cealaltă parte este blocată permanent în noapte.

Partea dinspre zi este explodată în așa măsură încât, în loc de crustă, are doar o coajă subțire de magmă pură. Dar cealaltă parte este atât de rece încât crusta de rocă rămâne la locul ei.

Lumi care s-au apropiat prea mult de stelele lor

Partea de noapte răcește planeta, în timp ce partea de zi o încălzește. Astronomii au descoperit că există doar o fereastră foarte îngustă în care putem observa astfel de situații. Dacă o planetă este prea mare sau dacă steaua nu este suficient de strălucitoare, atunci nu se evaporă suficient material pentru a putea fi detectată de un sistem precum Kepler. Cu toate acestea, dacă planeta este prea mică sau dacă steaua este prea intensă, întreaga planetă se șterge într-un timp suficient de scurt încât este puțin probabil să o observăm într-un eșantion aleatoriu de stele.

Doar anumite cazuri speciale pot duce la un inel de resturi suficient de mare și suficient de vizibil pentru ca noi să îl vedem. Plecând de aici, astronomii estimează că pentru fiecare stea din galaxie există aproximativ o planetă de mărimea Pământului sau mai mică.

În plus, astronomii au descoperit că aceste dâre de resturi ne pot oferi indicii foarte importante cu privire la formarea planetelor stâncoase. În mod normal, nu reușim să deschidem planetele și să vedem ce se află în interiorul lor. Dar în aceste cazuri, steaua-mamă face acest lucru pentru noi.

Aceștia pledează pentru efectuarea unor observații ulterioare cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb, pentru a studia aceste sisteme în detaliu și a înțelege din ce sunt făcute aceste planete stâncoase, scrie Phys.org.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Astronomii au observat cum alimentează stelele praful interstelar

Test de cultură generală. Ce se află în spațiul dintre stele?

Materia invizibilă care încetinește stele ar putea înconjura găurile negre

Aproximativ 300 de stele variabile au fost detectate într-un roi din constelația Lira