Erupția unei stele îndepărtate este printre cele mai masive observate vreodată

Soarele se îndreaptă spre maximul solar. Asta înseamnă că este mult mai activ, cu pete solare, ejecții de masă coronală și erupții din belșug. Dar, din fericire pentru noi, Soarele nu este la fel de activ ca membrii sistemului binar V1355 Orionis.

Una dintre stelele acestui sistem produce periodic super-erupții care sunt de zece ori mai extinse decât cea mai mare erupție solară înregistrată vreodată pe Soare.

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

Pe Pământ, erupțiile solare declanșează adesea furtuni geomagnetice (denumite „vreme spațială”). În cele mai grave cazuri, aceste furtuni pot interfera cu tehnologia noastră și pot întrerupe comunicațiile, pot opri rețelele electrice și pot deteriora sateliții.

Erupțiile cu adevărat puternice, precum cele de la V1355 Orionis, ar putea avea efecte și mai grave cum ar fi afectarea evoluției oricărei planete din apropiere și a atmosferei acestora.

Cu siguranță, dacă sunt suficient de puternice, astfel de explozii ar putea distruge orice formă de viață de pe acele lumi. Așadar, este important să înțelegem erupțiile de pe stele și de ce se produc.

Soarele se îndreaptă spre maximul solar

O echipă de astronomi condusă de Shun Inoue de la Universitatea Kyoto din Japonia a monitorizat acest sistem binar folosind telescopul Seimei de 3,8 metri și satelitul TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite).

Aceștia au reușit să surprindă o super-eruptie care a început cu o proeminență masivă, de mare viteză. A fost una dintre cele mai puternice ejecții de la o stea.

Viteza erupției a fost de cel puțin 990 de kilometri pe secundă – ceea ce depășește cu mult viteza de evadare a stelei de 347 km/sec. Aceasta s-a transformat într-o ejecție coronală de masă care a transportat trilioane de tone de material în spațiu.

Măsurătorile efectuate de echipă au scopul de a-i ajuta pe astronomi să înțeleagă cum încep super-erupțiile și erupțiile. Sistemul V1355 Orionis este clasificat ca fiind o stea de tip RS CVn.

De ce este sistemul V1355 Orionis special?

Clasificarea provine de la sistemul RS Canum Venaticorum, care este o variabilă ce conține stele binare apropiate.

Aceste stele sunt în mod obișnuit active din punct de vedere magnetic, cu super-eruptii care izbucnesc de pe suprafața lor. De asemenea, ele au adesea pete stelare mari. Există diverse subgrupuri ale acestor sisteme, inclusiv stelele cu erupții precum V1355 Orionis. Unele sunt destul de strălucitoare în raze X și frecvențe radio.

V1355 Orionis are atât o stea de tip K, cât și una de tip G. Steaua de tip K este o subgigantă și este sursa exploziei. Rezultatele acestor observații arată nevoia de mai multe modelări și simulări ale proeminențelor pe acest tip de stea, în special într-un sistem binar.

Printre altele, este important să ne facem o idee mai bună despre cât de multă masă pierde steaua prin proeminențele sale și prin ejecțiile coronale de masă asociate.

Fenomenul V13555 Orionis este util pentru a înțelege nu doar cum se produc acestea acolo, ci și mecanismul care provoacă proeminențe și erupții pe Soare, scrie ScienceAlert.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un nou studiu spune povestea evoluției prin care a trecut atmosfera marțiană

Telescopul Webb a fotografiat o stea pe punctul de a deveni supernova

Imagini incredibile arată planete care înconjoară o stea la peste 130 de ani-lumină de Terra

NASA a realizat cea mai apropiată imagine a unei găuri negre care devorează o stea